Maria Stancu :
O altă critică a "Rezistentei"

Am citit cu stupoare articolul lui Aurelian Dobrogeanu pe care mi l-a trimis GZ.

Surpriza neplacuta are doua nivele. Unul, legat de limbaj altul legat de atitudine. Printre oamenii normali exista obiceiul de a nu se agresa verbal în public. Un limbaj mai direct se foloseste între patru ochi si, chiar si în această situatie numai daca respectivii parteneri de discutie sînt depăsiti de evenimente. După care preferă sa nu-si mai aminteasca evolutiile lor verbale. Cu atît mai bizar mi s-a părut faptul că cineva a tinut să-si imortalizeze limbajul colorat prin intermediul tastării si trimiterii lui către un suport material mai putin perisabil.

Cît despre cel de-al doilea nivel, cel legat de atitudine, aici îmi pernit niste păreri personale.

Formatia mea este strict neumanista. Problemele care-mi sînt cel mai apropiate sînt cele biologice. Biologie particularizată pentru fiintele umane, precum si probleme mai generale de biologie cum este evolutionismul. Ceea ce stiu din evolutia în ultimii 20 de ani a cunostintelor în aceste domenii, este că, biologia evoluează extrem de rapid. Explicatiile clasice ale anilor 80 care încercau să facă înteles un anumit fenomen sînt acum desuete. Multe dintre atitudinile practice considerate atunci drept arhi-corecte sînt puse acum sub semnul întrebării. Singurul lucru sigur este necesitatea obtinerii, prin informatie a unui punct de vedere propriu în acest hătis de informatii supradimensionate.

Pe scurt, ce vreau să spun : O teorie veche de peste 100 de ani, cum este marxixsul, este greu sa cred că se poate aplica ad literam în prezent. Nu spun că este gresită, n-are cum. O teorie stiintifică poate fi conformă cu realitatea sau nu. O adevărată teorie valoroasă este cea care surprinde esentialul unui fenomen si multă vreme nu poate fi contrazisă de faptele reale.

Sa luăm exemplul cel mai la îndemînă mie si care, cred, este suficient de la îndemînă majoritătii persoanelor instruite din lume. Exemplul evolutionismului pentru prima data enuntat nu de vestitul Charles ci de bunicul lui cu cel putin 50 de ani înaintea lui. Ce ne spune această teorie ? Doar atît : pe pămînt, viata a evoluat de la simplu la complicat. Nimic din ce s-a aflat între timp despre fenomen nu infirmă aceasta asertiune. Cum a evoluat ? Asta este altă problemă. Nu tot ce considera Darwin corect s-a dovedit a fi în conformitate cu realitatea. Acesta este datul informatiei stiintifice : să se plece în fata argumetelor rezultate din experienta.

Ce aflăm din articolul lui AD ? Că Marx le stia pe toate si numai prostii sau sclerozatii pot avea dubii în acest domeniu. Îmi pare rău, scrierile lui Marx nu au prevăzut evoluia politică actuală a lumii. Nu stiu să se fi vorbit undeva de fenomenul mondializării neoliberale sau al globalizării societătii capitaliste. Nici despre modificarea clasei muncitoare prin reducera marcată a muncii fizice. Dar, ceea ce este cel mai dificil de acceptat din punctul de vedere al practicii sociale, nu a fost de nici un folos în depistarea modificarii atitudinii fată de societatea , să spunem clasei muncitoare ante-belice, o dată schimbată pozitia acesteia fată de mijloacele de productie. Experienta pe care am trăit-o în ultimii 40 de ani este frustrantă din acest punct de vedere. Una dintre păturile sociale cele mai avansate înainte de război, în România, era cea a muncitorilor feroviari. Vă desfid, pe oricare dintre dumneavoastră să faceti cunostintă cu CFR-istul român contemporan.

Revenind, nu cred ca afirmatii de genul « cutare nu cunoaste teoria marxista » sînt necesare în momentul de fată. Si aici am ocazia sa critic atitudinea grupului si revistei « Rezistenta » , căci si eu consider să trebuie criticati. Nu înecarea într-un noian de discutii sterile, dintre care unele chiar furtunoase va face ca societatea română contemporană să se evolueze spre socialism si comunism. Ci o serie de actiuni concrete care s-ar putea, după unii să nu aibă suficient fundament teoretic. Încă o dată fac analogie cu activitatea pe care o desfăsor. În ciuda faptului că, multe dintre atitudinile terapeutice se pot dovedi pe parcursul vremii partial sau total gresite, medicii sînt obligati să folosească asa cum se poate, la un anumit moment, informatiile de care dispun. Ceea ce este inadmisibil, însă, este să nu aibă capacitatea de a discerne si de a interpreta propria sa experientă.

Concluzie : ceea ce reprosez « Rezistentei » este redusa activitate socială concretă si impactul redus pe care-l are în contemporaneitatea românească.

Bucuresti, 22 martie 2002