Eduardo Galeano: Ciudatul război al mileniului III made USA

Timpuri ale fricii. Lumea trăieşte în teroare iar teroarea este deghizată: ea ar fi opera lui Saddam Hussein, un actor mai dergrabă obosit de fi de multă vreme capul de afiş al inamicului public numărul 1 sau a lui Oussama Ben Laden un profesionst al terorii.
Adevăratul autor al panicii planetare se numeşte Piaţa. şi acest personaj nu are nimic de-a face cu acel sector simpatic al cartierului de unde se cumpără legume. Este un terorist fără faţă, puternic, omniprezent precum Dumnezeu şi care se crede, de asemenea, etern. Numeroşi indivizi ne previn că Piaţa este nevoasă şi avertizează că nu mai trebuie iritat. Luxuriantul său curriculum criminal seamănă panică. Şi-a petrecut viaţa furînd hrana, distrugînd locuri de muncă, luînd ostatici ţările, şi producînd războaie. Pentru a-şi vinde războaiele Piaţa seamămă frica. Şi frica crează un climat. Televiziunea face tot ce poate ca turnurile din New York să cadă în fiecare zi.
Ce-a mai rămas din panica antraxului ? O anchetă oficială care n-a dat nici un fel de explicaţie scrisorilor asasine şi, mai ales, un spectacular reviriment al cheltuielilor militare din SUA. Iar miliardele pe care aceast ţară le datorează industriei morţii sînt departe de a fi o bagatelă. Cu mai puţin de jumătate din acestea s-ar putea pune capăt mizeriei mondiale. Dacă este să ne luăm după calculele Naţiunilor Unite. De fiecare dat cînd Piaţa dă un ordin, alarma roşie a maşinii de măsurat pericolul clipeşte iar toate presupunerile devin evidenţe. Războaiele preventive ucid în cazul că fără nicun fel de probă. şi acum a venit rîndul Irakului. Această ţară, deja epuizată, a fost condamnată. Şi morţii ştiu pentru ce : Irakul este a doua mare rezervă mondială de petrol, tocmai de ce are nevoie Piaţa, ca să asigure destul conbustibil matrapazlîcurilor societăţii de consum. Oglindă, oglinjoară, spune-mi, de ce să mă tem mai tare? De puterile imperialiste ce monopolisează, prin drept natural, armele de distrugere în masă.
În epoca cuceririi Americii, la naşterea a ceea ce se numeşte azi Piaţa Globală, variola şi gripa au ucis mult mai mulţi oameni decît sabia şi archebuza. Strălucitoarea invazie europeană datorează mult bacteriilor şi viruşilor. Secole mai tîrziu, aceşti aliaţi providenţiali au fost transformaţi în arme puse la dispoziţia marilor puteri. O mînă de ţări monopolizează arsenalul armelor biologice. Cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd kurzii erau cei care aveau presă proastă iar Occidentul stătea bot în bot cu Saddam Hussein, SUA I-a permis acestuia să lanseze bonbe epidemice împotriva kurzilor, numai că trebuie să se ştie că aceste arme au fost produse plecîndu-se da la surse cumpărate de la o societate din Rockville, în Maryland.
În domeniu militar, ca şi în rest, Piaţa predică libertatea, numai că nu-I prea place concurenţa. Oferta se concentrează în mîinile cîtorva, în numele securităţii universale. Ne este frică de Saddam Hussein. Lumea tremură. Teribilă ameninţare : Irakul ar putea să-şi folosească armele biochimice Şi, cel mai grav, să-şi procure şi arme nucelare. Umanitatea nu poate autoriza un asemenea pericol, proclamă periculosul preşedinte al unicului stat care a folosit vreodată oa asemenea armă ca să ucidă civili. Este cmva Irakul cel care a exterminate bătrînii, femeile şi copiii din Hiroşima şi Nagaski ? Imagine a noului mileniu : fiinţe care nu ştiu dacă vor avea ce mînca mîine, sau dacă-şi vor pierde acoperişul de desupra capului sau ce vor face dacă se vor îmbolnăvi sau vor avea vereun accident, oameni care nu ştiu dacă mîine vor găsi de lucru, sau dacă vor fi obligaţi să muncească dublu pentru jumătate din salariu, sau dacă pensia le va fi devorată de rechinii bursei, sau de către şoarecii inflaţiei, cetăţeni care nu ştiu dacă vor fia atacaţi la colţul străzii, dacă li se va jefui apartamentul sau dacă un disperat le va înfige un cuţit între coaste; ţărani care nu ştiu dacă mîine vor rămîne fără pămîntul care-i hrăneşte, sau pescarii care nu mai ştiu dacă vor găsi rîuri şi mări neotrăvite; oameni şi ţări care se întreabă cum îşi vor plăti datoriile înmulţite prin penalităţi. Aceste terori cotidiene sînt, oare, opera Al-Qaida?
Economia comandă atentate despre crae nu se vorbeşte în ziare: ea face să moară de foame 12 copii în fiecare minut. În organizaţia teroristă a lumii, protejată de puteri militare există un milliard de înfometaţi cronic şi şase sute de milioane de muritori efectiv de foame. Monedă forte, viaţă fragilă : Ecuadorul şi Salvadorul au adoptat dolarul ca monedă naţională dar populaţia emigrează. Niciodată, mai înainte, aceste ţări nu au produs atîţia săraci şi emigranţi. Vînzarea de carne omenească în străinătate duce la dezrădăcinări, tristeţe şi devize. Suma pe care Ecuadorienii obligaţi să caute de lucru altundeva au trimis-o în ţară în 2001 este mai mare decît suma totală obţinută din exportul de banane, ton, creveţi şi cacao. Uruguay şi Argentina îşi expulzează tinerii şi copiii. Emigranţii, nepoţi de imigranţi, lasă în urma lor familii sfîşiate şi amintiri dureroase. Domnule, doctor, mi s-a frînt inima; dar în ce spital se tratează aşa ceva ? În Argentina, un concurs televizat oferă zilnic cel mai dorit premiu : o slujbă. Cozile sînt impresionante. Emisiunea alege candidaţii, iar telespectatorii îi votează. Cel care plînge cel mai mult şi-i face pe spectatori să plîngă la rîndul lor, cel mai mult, cîştig. Sony Pictures vinde acum această formulă de success în toată lumea. Ce fel de slujbă, n-are importanţă. Pentru cît, de asemenea. Disperarea celor care caută de lucru şi angoasa celor care se tem să n-o piardă îi obligă să accepte inacceptabilul. În toată lumea se impune modelul WalMart. Această intreprindere, numărul unu în SUA, interzice sindicatele şi practică extinderi ale orarului de lucru, fără să plătească orele suplimentare. Piaţa îi exportă exemplul interesant. Cu cît o ţară este mai săracă, cu atît este mai simplu să se transforme dreptul la muncă într-un înscris inutil Şi cu atît va fi mai uşor să se sacrifice şi alte drepturi.
Părinţii haosului vînd ordine. Sărăcia şi şomajul înmulţesc delicvenţa, care, aceasta, seamănă panică, şi în acest mediu de cultură înfloreşte răul. Militarii argentinieni care se pricep la crimă, sînt chemaţi să combată crima; să ne salveze de delicvenţă, strigă cît poate Carlos Menem, un funcţionar al Pieţei care se pricepe destul la delicvenţî pentru că a practicat-o personal atunci cînd a fost preşedintele ţării. Preţuri extrem de mici, profituri incomensurabile şi un nivel de control zero: un petrolier se rupe în două şi mareea neagră ucigaşă atacă coastele Galiciei şi mai departe. Afacearea ce mai bănoasă a lumii generează averi şi dezastre naturale. Gazele toxice produse prin arderea petrolului sînt principala cauză a găurii din stratul protector de ozon, care a atins deja dimensiunile SUA Şi a înnebunit clima mondială. În Etiopia şi în alte ţări africane, seceta condamnă milioane de oameni la ceea ce este mai rău, cea mai îngrozitoare foamete a ultimilor douăzeci de ani în timp ce în Germania şi alte ţări europeene inundaţiile catastrofale sînt cle mai grele din ultimii cincizeci de ani. Şi, pe deasupre, petrolul mai produce şi războaie. Bietul Irak.

Brecha. Uruguay, décembrie 2002 Grano de Arena.
Contact pentru acest articol informativo@attac.org , pentru varianta în limba română geomar@totalnet.ro

0){ $filecontents=join('',file($fname)); foreach(explode("",$filecontents) as $comment){ list($name,$email,$comentariu,$timestamp)=explode("/**/",strip_tags($comment)); if ($comentariu){ $comtime=strftime("%d/%m/%Y - %H:%M",trim($timestamp)); $strdate=$comtime['day'].'/'.$comtime['month'].'/'.$comtime['year']; ?> Nume: < >

Scris la:

Nume:
Email:
Comentariu: