Azi, la fel ca acum sapte ani īn urma se aduc īn continuare acuzatii comunistilor si Partidului Comunist Romān. Vina noastra este dezbatuta cu indignare, oroare si dispret nu numai de "īnvingatori", ci si de "īnvinsi". Unii care mai pīna ieri au slujit dictatura nomenclaturista, azi au devenit "judecatorii" socialismului. Ni se cere sa ne recunoastem vinovatia si sa ne caim. Se vorbeste chiar despre oportunitatea pedepsei si se continua īn forme mai mult sau mai putin violente, persecutiile.

Fara īndoiala, crimele trebuie pedepsite, partile lezate despagubite iar repetarea faradelegilor, preīntīmpinata.

Īnsa se stie - sau ar trebui sa se stie - ca īn Romānia , populatia a cunoscut comunismul marcat de dominatia nomenclaturismului.

Ostracizarea comunistilor prin echivalarea comunismului cu nomenclaturismul sau cu fascismul deturneaza voit culpabilitatea si creeaza imaginea jenanta a unei accentuate stāngacii politice si intelectuale. Nesabuinta acestei atitudini este cu atīt mai evidenta cu cīt īn īntreaga lume civilizata partidele comuniste sunt azi legal recunoscute , iar īn unele tari cu care Romānia īntretine relatii diplomatice - si chiar de colaborare - partidele comuniste sunt partide de guvernamānt.

Azi, nicaieri īn lume, nimeni nu īsi īngaduie sa puna semnul egalitatii īntre onchizitie si catolicism. Nimeni nu a scos īn afara legii Biserica Catolica , desi sumbra faima a ieziutilor mai domina īnca. Timp de mai bine de cinic secole nimeni nu a īncercat , si nici nu īncearca, sa initieze procesul catolicismului, cu toate ca Biserica catolica nu este straina de prigonirea savantilor progresisti Giordano Bruo si Galileo Galilei. Ceea ce condamna īntraga lume este Inchizitia si nu Catolicismul.

Si totusi! Daca īn Romānia populatia tarii a facut cu mult īnainte de 1989 distinctia īntre comunisti si nomenclaturisti, Parlamentul Romāniei cade īn capcana nomenclaturistilor si insereaza īn Legea Sigurantei Nationale o prevedere care incrimineaza penal sorgintea comunista.

Prin Consecintele ei, aceasta prevedere absolva nomenclaturistii de sentinta "procesului" si conditioneaza drepturile constitutionale īn functie de convingerile politice, filozofice sau religioase ale cetateanului.

Noi recunoastem ca nu avem dreptul si nici nu putem invoca īn apararea noastra necunoasterea legii. Dar atunci cīnd legea nu descrie infractiunea, iar sanctiunea aplicata se face numai īn temeiul convingerilor noastre , suntem īndreptatiti sa afirmam ca "judecata" nu depaseste limitele "justitiei" nomenclaturiste.

Oricāt de surprinzator ar parea, dar legislatia tarii nu descrie temuta fapta numita sorginte comunista, desi, potrivit acordurilor internationale la care Romānia este parte, "nimeni nu poate fi acuzat, judecat sau declarat vinovat decāt daca infractiunea este prevazuta de o lege ce-i defineste elementele cu claritate si precizie ."

Īn aceste conditii, justitia romāna este obligata de art. 3, pct. H dinLegea Sigurantei nationale sa adopte hotarīri ce contravin Constitutiei īn ceea ce priveste dreptul la opinie si asociere.

Pentru sustinerea celor aratate reproduc hotarīrea Curtii Supreme de Justitie din 7 mai 1994 care, īn temeiul art. 3, lit. "h" si "e" din legea nr. 51/1991 respinge cererea de īnscriere a Partidului Comunist Romān motivīnd ca "… īn prezent, īn raport cu dispozitiunile legale, asemenea partid nu poate capata personalitate juridica pentru ca este, asa cum reiese chiar din denumire de <> , deci reprezinta o amenintare pentru Siguranta Nationala ".

Desi aceste īncalcari ale Constitutiei i-au fost semnalate ex-presedintelui Ion Iliescu (anexez īn copie scrisorile) ele au ramas fara ecou.

Dar dincolo de tacerea ex-presedintelui , care ar putea fi atribuita personalului din subordine, aparatul Presedentiei si al celorlalte institutii de stat carora le-am adresat sesizari similare , ar trebui sa se stie ca prin consecinta prevederilor constitutionale , "dreptul individului de a apela la organele executive, legislative si judecatoresti " este īnsotit īn egala masura de "dreptul de a fi informat prompt si oficial asupra hotarīrii luate ca urmare a oricarui apel, inclusiv asupra temeiurilor legale pe care se bazeaza decizia".

Cum de mai bine de cītiva ani interventiile noastre au ramas fara raspuns, este de presupus ca īn Romānia postdecembrista nomenclaturistii au reusit sa interzica comunistilor nu numai dreptul la asociere , ci chiar si calitatea de cetatean , deoarece orice afirmare deschisa a optiunii comuniste este sanctionata cu stigmatul pariei.

Politica tacerii pe care o practica institutiile statului fata de cererile noastre nu poate constitui o modalitate de rezolvare a problemelor si nici o cale care duce la liniste. Politica tacerii devine mai devreme sau mai tīrziu o sursa de suspiciuni si prezumtii.

Teama nomenclaturistilor de partidul comunistilor este pe deplin justificata deoarece "procesul" este o problema pe care ne-o punem noi comunistii si nu o problema pw care ne-o pun altii.

Noua nu ne este indiferent ce gīndeste si ce vorbeste lumea despre noi. Suntem īnainte de toate romāni si nu putem admite ca haina croita de nomenclaturisti celor peste trei milioane de mobride partid sa ne fie rusinea si lasitatea.

Nimeni nu trebuie sa uite nici o clipa ca īn Romānia nu a existat, prectic, nici o familie īn care sa nu fie cel putin un membru de partid.

Anatemizarea celor peste trei milioane de "purtatori de masca" sau "detinatori de carnete de conducere" īnjoseste si dezonoreaza poporul romān īn fata celorlalte popoare.

De aceea, cu scuzele de rigoare pentru vehementa insistentelor noastre , dar si cu speranta ca nu o sa ramīneti insensibil la apelul de "sorginte comunista" pe care vi-l adresam , va rugam sa determinati initierea corectarii Legii Sigurantei Nationale , īn sensul punerii ei de acord cu prevederile Constitutiei, astfel īncīt dreptul la opinie si asociere sa fie recunoscut si comunistilor romāni.