Scrisoare lui Moş Crăciun

de Carlos Powell
Text revăzut de Sylviane Fournier şi tradus din limba franceză de Zbăganu Georgica Marioara

Dragă Moş Crăciun,
Îmi iau responsabililtatea să trascriu cît mai exact posibil cuvintele unui copil din vecini, care, din motive pe care le vei înţelege cu uşurinţă, a trebuit să abandoneze de foarte timpuriu şcoala pentru aş-i cîştiga viaţa şi, prin urmare, este analfabet. ( Deşi autorul acestei scrisori este de origine din America Latină, multe din cele spuse de el se potivesc şi pentru Europa de Est. N.Trad.)

Decembrie 2002, undeva în lume
Dragă Moş Crăciun,
Este deja decembrie şi aud mult vorbindu-se despre tine şi Crăciun. La televizor se arată magazine şi străzi din capitală pline de ghirlande luminoase. Difuzoarele umplu străzile de muzică. N-aş vrea să te ofensez, dar trebuie să-ţi spun că pentru mine Crăciunul este cel mai dur moment al anului, asta ştiind că restul este un calvar.
Să nu-ţi fie frică, n-am să-ţi cer prea multe. Mai ales nu o să-ţi cer obiecte. Aş dori numai, dacă se poate, să-mi faci cadou ceva din timpul tău, numai atît cît să-mi citeşti scrisoarea. Ştiu că ai o săniuţă mică şi cu siguranţă acesta este motivul pentru care nu reuşeşti să ajungi şi pe coclaurii prin care locuiesc eu împreună cu familia mea. Să nu mai punem la socoteală că pe aici nu ninge nicodată.
Pe continentul pe care am avut fericirea, sau nefericirea de a mă naşte, acum asta nu mai are nici un fel de importanţă, mai mult de jumătate din locuitori supravieţuiesc la limita înfometării. Nu ţin neapărat să te plictisesc cu aşa ceva în plin decembrie, dar terbuie să ştii că murim literalmente ( n-are rost să spun că trăim în asemenea condiţii ) cu echivalentul a 2 (doi) dolari americani pe zi. Să ştii că nu eu sînt cel care face o asemena apreciere, nici n-aş avea cum, ci nişte specialişti serioşi care, cu siguranţă petrec foarte bine sărbătorile de Crăciun.
Ce mi-aş dori pentru început drept cadou, este o explicaţie. Spune-mi, te rog, cum se poate aşa ceva? Pe de-o parte se spune că ţara mea ( ca şi multe altele din Africa ) este producătoare de materii prime şi alimente. Pe de alta instituţiile internaţionale afirmă că se produce suficient, în acest moment, ca toţi locuitorii planetei să aibă suficientă hrană. Atunci cum se face că sîntem muritori de foame ?!
De aceea nu-ţi scriu cerîndu-ţi jucării, pentru noi este o altă urgenţă. Multă lume spune că trebuie să facem cadouri de Crăciun copiilor pentru a le stimula imaginaţia şi sufletul. În fiecare an şi numai o singură dată pe an, se organizează distribuţii publice de jucăriuţe din plastic, ursuleţi de pluş, mici păpuşi blonde cu ochi albaştri. Dar noi avem culoarea pămîntului şi burţile goale. Din nefericire nu putem mînca niciuna dintre aceste jucăriuţe. Din contra, încercăm să le vindem ca să putem cumpăra ceva de mîncare.
Canalele de telviziune din ţara mea difuzează constant spoturi publicitate pentru ca părinţii să cumpere cadouri pentru copiii lor. În fiecare an acelaşi lucru. Şi în fiecare an este tot mai rău.Jucăriile sînt fantastice, frumos colorate, se mişcă magic cu ajutorul mecanismelor lor acţionate de baterii, scot sunete ciudat de frumoase, mici cântecele, vorbe într-o limbă ciudată Pe care nu o înţelegem. Cine să le cumpere în ţara mea? Presupun, totuşi, că sînt şi dintre aceştia căci altfel nu s-ar osteni nimeni cu publicitatea care li se face, care este, după cum spun unii, ea însăşi, foarte scumpă. Tocmai de aceea înclin să cred
că este mai puţnă fantezie şi mai mult o afacere comercială. Tu, care mi se spune că ai început ca un călugăr care şi-a stabilit prima regulă de comportament apărarea copiilor, cum poţi permite aşa ceva ? Asta numai dacă nu eşti şi tu de partea lor ?!
Ştiu şi eu pe unii de la mine din ţară care s-ar putea să cumpere asemenea jucării pentru copiii lor. Parcă pe măsură ce numărul săracilor creşte, cei foarte bogaţi devin şi mai bogaţi şi mai puţin numeroşi. Altfel spus, de fiecare dată mîinile care-şi impart banii sînt mai puţine. Şi, Moşule, din ce în ce mai multe mîini sărace se întind să ceară pomană.
Dumneata ştii cu siguranţă să citeşti şi te uiţi prin ziare. Se vorbeşte mult la mine în ţară despre corupţie, ca şi cum aici corupţia ar fi existat dintotdeauna. Şi trebuie că eşti tare mirat de salariile imense ale politicienilor noştri. Eu nu prea ştiu să număr, că n-am fost la şcoală destul, dar am auzit că salariile lor numără multe zerouri, ce-o însemna şi asta ! cel mai extraordinar este că, periodic, înainte de sărbători ei înşişi hotărăsc să-şi mai mărească salariile. Şi asta în văzul întregii lumi ! Ce-i şi mai ruşinos este faptul că mai încearcă să şi justifice aşa ceva!
De ce fac asta ? Oare n-au cu ce cumpăra jucării copiilor lor, ştii, Moşule jucăriile acelea scumpe la care se face atîta reclamă !Nu-i trist, să ne punem un moment în pielea lor ! Cum să se descurce, sărăcuţii, cu obligaţiile pe care le au şi în plus să justifice şi ceea ce cîştigă ! Jurnaliştii îi sîcîie atîta cu întrebările ! Că de ce nu şi-au ţinut promisiunile electorale de a reduce gradul de sărăcie din ţară. Îi şi aud spunînd : nu am fost lăsaţi să guvernăm, noi am moştenit o ţară falimentară Nu-i cam ciudat că se bat atîta ca să ajungă să deţină puterea înt-o ţară săracă lipită pămîntului ?!
Nici pentru mama salariul nu-i de ajuns. Nu-i de ajuns să ne cumpere de mîncare. Noi îi cerem, dar ne răspunde mereu : N-am. Ea, cu siguranţă nu este în măsură să-şi crească singură salariul prin decret. Uite, tocmai de aceea noi, copiii ei muncim de pe la cinci ani. Şi facem totate muncile imaginabile şi chiar mai mult. Nici nu ştii, Moşule, cite îndurăm ! numai de şi-ar face cineva pomană cu noi să ne dea vre-o mască. O mască din aceea prin care să nu mai simţi mirosul îngrozitor al toxicelor atunci cînd trebuie să le manipulăm al al pesticidelor pe care ni le aruncă în cap din avioane atunci cînd îşi tratează din avioane culturile lor supraproductive cu plante modificate genetic. În ceea ce priveşte celelalte lucruri pe care trebuie să le facem pentru a ajunge să avem ceva de-ale gurii, prefer să nu ţi le mai spun, că ar fi înstare să ma acuze de terorism că ţi-am compromis Crciunul
Ştii ce m-am gîndit, Moşule, n-ai putea să ne faci cadou o lume în care să nu existe nici politicieni corupţi nici mari negustori superbogaţi şi insensibili controlînd puterea ? Şi nu mă refer numai la ţara mea în care această plagă este atît de răspîndită, dar şi la ţările bogate unde se întîmplă cam la fel căci politicienii de peste tot sînt tot o apă şi-un pămînt. Şi mina celui mai bogat deschide şi închide uşa prin care trec conducătorii şi oamenii de afaceri ai ţării mele.
Sau, poate că dacă ar repartiza şi către noi puţin din ceea ce cîştigă, n-am mai avea burta atît de goală şi am putea să ne mai gîndim şi noi la joacă, sport şi nu ne-am mai îmbolnăvi atîta. şi, astfel, strada n-ar mai drumul către pierzanie.
Îmi dau seama că ceea ce-ţi cer se numeşte, de fapt noua ordine economică, socială şi politică intrenaţională. Cum adică O altă ordine, aceasta să fie posibilă ? Ar fi ca şi cum s-ar lua totul de la început, dar mai bine. Dacă, prin absurd ai dori să ne faci un asemenea cadou, cine l-ar finanţa ? Nu va fi uşor să-i convingi pe conducătorii ţărilor bogate, pe cei care cheltuie de şase ori mai mult pentru protejarea pieţei pe care tot ei o numesc liberă, decît investesc în cooperarea pentru dezvoltarea ţărilor sărace. Un zid sacru. Sau un zid al ruşinii
Ţi-am promis la început să nu-ţi stric sărbătorile, dar nu mă pot împiedica să nu-ţi spun unele lucruri, prea sînt disperat. Ascultă : în deceniul trecut jumătate din civilii morţi în războaie au fost copii; sau asta : în fiecare zi, da în fiecare zi, mor 30 000 de copii de foame sau prin boli curabile ; şi încă : aproape o mie de milioane de copii sînt obligaţi să muncească să-şi cîştige supravieţuirea. M-am ambalat prea tare, ştiu. Dar aş putea să-ţi dau indici de mortalitate infantilă, de absenteism şcolar, de speranţă de viaţă la naştere limitată, de inegalitate de venituri, de lipsă de perpective. Moşule, totul este prea trist.
TU, care vii cu sănioara să aduci cadouri, cred că nu citeşti ziarele. Poate că vii de pe o altă planetă. Este posibil. Sau, ca mulţi dintre oamenii noştri politici, trăieşti în lumea aceasta dar gîndeşti ca şi cum ai trăi în alta. Nu ştiu şi de aceea spun atîtea, că nu reuşesc să înţeleg.
Şi aş mai avea să-ţi spun şi altele ! Dar abuzez deja de timpul tău. Sper că nu te-ai ofensat prea tare de ce-am spus şi-ţi vei face, totuşi plimbărica cu săniuţa. Ştiu că ai un argument imparabil pentru a-l face : crearea de noi locuri de muncă. Oameni ca tine, nu trebuie plictisiţi. Dar să ştii, că dacă m-aş fi dus la şcoală aş fi înţeles lucrurile aste şi nu te-aş mai fi deranjat. Cine ştie, se spune că uneori inima înţelege mai bine decît capul.
Primeşte, Moşule, salutările cele mai sincere ale unui copil dintre milioane.

Contact pentru acest articol. Carlos Powell. powama@ibw.com.
Contact pentru versiunea din limba romînă geomar@totalnet.ro

0){ $filecontents=join('',file($fname)); foreach(explode("",$filecontents) as $comment){ list($name,$email,$comentariu,$timestamp)=explode("/**/",strip_tags($comment)); if ($comentariu){ $comtime=strftime("%d/%m/%Y - %H:%M",trim($timestamp)); $strdate=$comtime['day'].'/'.$comtime['month'].'/'.$comtime['year']; ?> Nume: < >

Scris la:

Nume:
Email:
Comentariu: