Prima a fost a fratelui meu, Virgil Zbăganu, în iunie 1991. A esuat datorită mortii lui năprasnice. A doua a fost a lui Victor Hîncu, mai 1994, la Tîrgu-Jiu. Acceptată initial, apoi respinsă de Curtea Supremă de Justitie în iunie 1994 pe baza unei legi neconstitutionale si anticonstitutionale - Legea Sigurantei Nationale si sub presiunea unei cohorte de organizatii anticomuniste, destul de tari al acea vreme. Vina însă nu le apartine atît lor, acelor anticomunisti manipulati, cît Justitiei Române, care nu a reusit să iasă de sub control politic si care s-a mai compromis o dată, după asasinarea sotilor Ceausescu. De retinut că în cadrul „procesului PCR"(cum se lăuda un procuror) nici nu s-a luat în discutie statutul si programul. A treia a fost din nou a lui Virgil Hîncu ;în 1995 a schimbatstatutul si programul cu care a fost respins si a mai încercat o dată. Probabil că a vrut să demonstreze lumii ceea ce se cam vedea: fosta nomenclatură (actuala clasă burgheză) era deranjată de simplul nume pe care ei îl trădaseră. A patra încercare a fost a lui Gheorghe Ungureanu din Curtea de Arges care a vrut să înscrie Partidul Comunist Nepecerist. I s-a respins si lui încercarea în martie 1996. Desi el s-a dezis chiar prin nume de fostul PCR. A cincea a fost a lui Marian Nită din Pitesti si Marian Gheorghiu din Bucuresti. Dosarul lor era cu numele de „Partidul Comunist". Problema s-a s-a rezolvat repede în mai 1996: cererea a fost respinsă fără nici o deliberare, sub pretextul autoritătii lucrului judecat. Interesant pretext: dacă l-ai declarat azi pe„x" vinovat (dintr-o eroare judiciară) înseamnă c㠄x" va rămîne în perpetuitate vinovat?

Primele cinci încercări s-au făcut pe vremea cînd functiona vechea lege a partidelor, conform căreia era suficient să aduni 251 de semnături pentru a forma un partid. În 1996 legea s-a schimbat. Trebuia să dovedesti că ai 10000 de membri cu răspîndire în majoritatea judetelor. Devenea astfel imposibil pentru niste amatori - cum fuseseră primii cinci - să formeze un nou partid. Un nou partid se putea forma acum numaide profesionisti ai politicii. Ca să aduni 10000 de adeziuni trebuie bani, bani si iarăsi bani. Bani pentru transport, pentru propagandă, pentru notari si avocati. Plus talent de organizare (de management, cum i s-ar spune acum!) . Cum să faci rost de aceibani? Cotizatii? Păi este ilegal să primesti asa ceva dacă nu existi legal. Donatii? Da, asta e solutia dacă ai destui militanti dispusi să îsi consume timpul (liber) facînd propagandă în teritoriu.

A sasea încercare a fost deosebită de primele cinci. Legea se schimbase, deja. Presedintele unui partid de stînga, care reusise să se reînscrie la tribunal în 1996, Ion Nicolae Cristian a avut ideea să încerce reorganizarea PCR printr-o schimbare de nume. Partidul se numea PMR, apărut în 1995 printr-o sciziune din PSM (de altfel cam toată stînga românească s-a format prin sciziuni succesive din PSM!) . Făcuse dovada că are cei zece mii de militanti, activa legal. În octombrie 1887 a avut loc congresul extraordinar al PMR pentru schimbarea numelui în PCR. Atmosfera era entuziastă: comunistii români credeau că de data asta calvarul lor s-a încheiat si că si-au găsit , în sfîrsit, partidul.

Nu însă si justitia română. În noiembrie, hotărîrea Congresului a fost repinsă, scurt, pe motive de formă. Nu se respectase legea. Nu se produsese dovada că în adunările generale ale organizatiilor judetene membrii de partid ceruseră, autentificat, schimbarea numelui. Adică nu existaudocumente autentificate de notariat? Interesant, nici nu trebuia. Juristul partidului, la vremea aceea avocatul Velea , nu prevăzuse acest chitibus. Asa că nici măcar nu s-a ajuns la discutarea pe fonda problemei. Judecătorii români nu primiseră instructiuni în legătură cu posibilitatea ca un anume partid să îsi schimbe numele în PCR. Ion Nicolae Cristian a făcut în decembrie 1997 si ianuarie 1998 o grevă a foamei. Dar impactul în opinia publică nu a fost cel asteptat. Asociatiile de apărare a drepturiloromului (LADO si Pro-Democratia) s-au făcut că nu e nimic în neregulă cu încălcarea dreptului la opinie si asociere al comunistilor. Pozitia lor nici nu prea era de mirare : dreptul omului pe care îl apără ele este dreptul la proprietate al burgheziei. Dreptul omului, dar deinde si de om.

Anul trecut, în 2001, PMR a anuntat că va repeta încercarea.

2. Înainte de începerea lucrărilor

Fusesem invitat la Congres cu două zile înainte. Locul actiunii - Palatul Pionierilor de lîngă Sala Polivalentă, Bucuresti. Data: 30 martie2002, ora 10.

Pe drum meditam la o altă încercare de creare a Partidului Comunist, esuată înainte de a ajunge la tribunal, făcută pe 6 martie 1994 în care fusesem implicat. Atunci cel care avea în păstrare adeziunile nu a vrut să ni le mai dea; descoperise că nu îi plăcea programul si statutul. Oare ce se mai pregăteste acum?

Prima impresie a fost de buna augur: zeci de autobuze din tară, cu delegati, majoritatea tineri. Pe parbrizul autobuzelor era afisul PMR, cu secera si ciocanul si cu portretul lui Ceausescu (hm, dacă Ceausescu ne poate ajuta în actiune, de ce nu?). Steaguri rosii, cu sigla PCR. Frumos. Primăvară. Oameni veseli. Organizarea în sală - bună. Erau acolo peste o mie de oameni, sala era arhiplină. Unii stăteau pe jos - nu mai erau locuri. Pe unii îi cunosteam, dar cei mai multi erau noi. Mă salut cu Cristian, Pavelescu, Chivu, Ignatencu, Antonescu, Vasilache, Fătu , Cernea, militanti cu ceva vechime.

Deschiderea lucrărilor se face, asa cum se cuvine, cu intonarea „Internationalei": sculati, voi oropsiti ai vietii ...Din 1997 nu am mai văzut ceva asa de emotionant.

Aflăm că în sală sunt 713 delegati si cîteva sute de invitati. De la 30 de partide comuniste si muncitoresti din lume, de la ambasade, de la alte partide de stînga. Pentru comparatie, în 1997 am avut doar doi reprezentanti ai unor partide din străinătate: pe Voronin, astăzi presedintele Moldovei (care trece acum printr-un moment de cumpănă) si vicepresedintele Partidului Muncitoresc Socialist Maghiar.

Astăzi vor lua cuvîntul reprezentantii PC Bulgar, Partidul Comunistilor din Moldova, Noul Partid Comunist al Iugoslaviei, Partidul Socialist Sârb, Partidul Comunist din Cuba, Partidul Baath Arab din Iraq. Si un partid de stînga din Italia.

3. Raportul secretarului general

Mai înainte de a-l prezenta, Ion Nicolae Cristian (INC) supune congresului spre aprobare două propuneri: prima este cea de schimbare a numelui din PMR în PCR (probabil că va ajuta la tribunal) si cea a renumerotării congreselor, în asa fel încît ceea ce se va întîmpla azisă fie cel de-al saisprezelea congres al PCR. Propuneri adoptate cu entuziasm. Să vedem dacă le va accepta si tribunalul.

Trebuie să-i aduc însă lui INC si o mică obiectie: în patosul său oratoric i-a scăpat si fraza „Nimeni pînă la noi nu a avut curajul să se declare comunist". Despre asta vezi primul paragraf.

Din raport mi-am notat unele lucruri.

Mai întîi, o apreciere generală: este foarte bine făcut, scris într-un stil percutant, cu numai putine urme din fostul limbaj de lemn al congreselor fostului PCR din timpul lui Ceausescu.

Noul PCR se declară un partid revolutionar al clasei muncitoare. Îsi face autocritica pentru greselile din trecutul apropiat - se referă la „experienta nefericită" a fuziunii cu PSM. Nefericită deoarece conducerea PSM, oportunistă si lasă se speria numai la simpla pronuntare a numelui de „comunist". Noul PCR este un partid internationalist proletar, care colaborează cu zeci de partide comuniste si muncitoresti din întreaga lume.

Referitor la situatia internă. Prăbusirea economică a dus la prăbusirea nivelului de trai. Au fost si cauze obiective (desfiintarea CAER) dar ele s-ar fi putu contracara dacă la conducerea României în ultimii 12 ani ar fi fost patrioti. Guvernantii post decembristi nu au fost numai impotenti, ci si rău intentionati. De 12 ani se cer sacrificii peste sacrificii poporului român. În numele a ce? Ca să se fac㠄reforma". Este în interesul nostru ca ea să se facă? Da, si fostul PCR a cerut poporului să strîngă cureaua. Dar, s-a construit ceva. S-a făcut o industrie, s-au făcut locuinte, scoli spitale. Acum ni se cere să strîngem cureaua pentru ca o mînă de tîlhari, străini si autiohtoni să se îmbogătească? Păi de ce să se îmbogătească pe spinarea noastră?

Da, pe vremuri, 14 ani de zile au fost Sovromurile, mecanisme prin care România era jefuită de ocupatul străin. Dar, România pierduse războiul si era la cheremul aliatilor. Dar acum? Ce război am pierdut de suntem guvernati din afară, de komisari străini, de FMI , BM , NATO si , îm genere, de imperialismulmondial? Pentru ăstia să strîngem cureaua?

Programele economice, impuse din afară ne-au provocat, pe lîngă o îndatorare fără perspective si pagube colaterale de zeci de miliarde de dolari. Si acum, după ce se apreciază că s-a furat destul, guvernantii vor să schimbe constitutia, pentru „Garantarea proprietătii". Adică după ce mi-ai furat casa si pămîntul, vrei si garantii că nu o să le cer, odată si odată înapoi? Dacă e vorba de garantare, ar fi vital să introducem în Constitutie un articol privind garantarea locului de muncă. Garantarea locului de muncă, nu garantarea furtului.

Interesele mafiote ale guvernantilor cer acum si o altă modificare: alegerea de către parlament a presedintelui. Adică poporul român să nu mai aibă dreptul să îsi aleagă un conducător, ci acesta să fie o marionetă a mafiei internationale? În loc să ne apere interesele, să apere interesele ocultei care ne exploatează?

Noul PCR se declară un opozant hotărît si dur al PSD, actualul partid de la putere. Noi vrem reluarea constructiei socialiste, iar ei vor o utopie: să îmblînzească un capitalism care , în conditiile de periferie a României, nu poate fi decît sălbatic si asasin.

Referitor la situatia internatională, raportul constată că întreaga comunitate internatională se vrea astăzi supusă imperialismului mondial, si în special celui american. Prin politica nechibzuită pe care o duc, guvernantii americani au reusit să facă în asa fel încît majoritatea oamenilor de pe glob să perceapă SUA ca pe un nou imperiu al răului. SUA amenintă cu bombardamente, cu embargouri, interzic regimuri politice, dau note de bună purtare, santajează, comit crime . Noul dictator a SUA, George Bush a luat de bun dictonul „cine nu e cu noi e împotriva noastră" si se pare că singura lui filozofie este cea a pumnului. Spre deosebire de predecesorul său, Theodore Roosevelt, care vorbea blînd dar tinea în mînă o maciucă, actualul dictator agită măciuca în aer si zbiară, proferînd înjurături si amenintări în stînga si în dreapta. Ce caută acest om în secolul XXI? La Monterrey, în Mexic, a avut tupeul să ceară organizatorilor să îl alunge pe Fidel Castro. El se crede, deci, deasupra ONU. Datorită lui s-a ajuns la cel mai scăzut nivel al moralitătii relatiilor internationale. S-a abolit orice lege în fata fortei si amenintării cu forta practicată de acest humanoid. Iresponsabilitatea politicii americane duce la distrugerea ONU. Trebuie ca să îi oprească cineva, înainte de a fi prea tîrziu si de a provoca un nou război mondial. Politica PCR va fi de sprijinire a ONU si de împotrivire în fata imperialismului SUA.

Politica PCR privind integrarea României în NATO este foarte clară: România nu are ce căuta într-un bloc terorist. Misiunea noastră este să milităm pentru desfiintarea acestei relicve a războiului rece. La initiativa UTC se va forma un comitet anti-NATO, care să militeze pentru neutralitatea României. PCR dezaprobă embargourile. Dezaprobă terorismul individual, dar si pe cel de stat, practicat la vedere de USA si Israel. În fine, militează pentru relatii de bună vecinătate cu toti vecinii nostri, dar în special cu fratii nostri de peste Prut, cu Republica Moldova. Relatiile de bună prietenie si colaborare cu Partidul Comunistilor din Moldova nu fac decît să ducă la apropierea dintre cele două tari. PCR condamnă manipularea grosolană a informatiei si ofensiva mediatică împotriva comunistilor moldoveni, supusi acum presiunilor si santajului de către imperialismul mondial, folosind, e adevărat si naivitatea unor cetăteni care se lasă manipulati de unele cozi de topor si care au creat o „piata universitătii" de tristă amintire în centrul Chisinăului.

A urmat capitolul privind problemele interne ale partidului. Lipsa banilor a dus la situatia anormală ca PCR-ul să nu aibă sedii în toate judetele.

În continuare a vorbit PetreGheorghe, care a reluat mai mult sau mai putin , într-un limbaj monoton si plictisitor cele spuse mai înainte. Am retinut că obiectivul strategic al PCR est crearea unei „economii socialiste de piată" în România. Usor de zis. Mai întîi trebuie articulat acest concept măcar la nivel teoretic; apoi urmează examinarea posibilitătilor de a fi pus în practică. S-ar putea inspira aici din materialelel PSM-ului (sugerez eu) care vorbeste despre economia socială de piată: un model în care proprietatea privată si publică se ajută una pe alta si în care statul controlează piata. Sau din experienta Chinei? Acolo este totusi la putere un partid aproape unic (celelalte partide sunt de fatadă).

4. Delegatiile străine

Primul care a vorbit a fost Vladimir Spasov, presedintele unui Partid comunist Bulgar. Explicatia găsită de el pentru căderea socialismului este simplă: datorită deviationismului (adică abaterii de la calea cea dreaptă) revizionismului (adică revizuirea tezei dictaturii proletariatului) si oportunismului (adicărenuntarea la principii pentru avantaje temporare) partidele comuniste au renuntat la rolul lor istoric - acela de a fi avangarda clasei muncitoare si s-au îmburghezit. Colac peste pupăză, a început să se manifeste carierismul (adică renuntarea la criticade jos) care a dus la transformarea partidului într-o castă. Dusmanii comunistilor nu sunt atît imperialistii, cît partidele pseudocomuniste si asa zisa stîngă. În Bulgaria, dusmanul lor este partidul PSB (de fapt neofascist) si presedintele Părvanov. LuiMarx i-a fost usor să-si facă teoria, pentru că a construit pe un loc viran. Nouă, a mai zis el, ne revine sarcina de a curăti partidele comuniste de uscături, adică de oportunisti, revizionisti si carieristi.

Apoi a vorbit reprezentantul P.Comunistilor din Moldova, deputat în parlament . În 2000, cînd au ajuns la putere, comunistii au găsit o tară distrusă. Fostele guvernări au reusit să scadă nivelul de viată al populatiei la 10% din cît era în 1989. Societatea pe care au găsit-o este bolnavă de mizerie,disperare si lipsă de sperantă. Voronin si-a făcut partidul în 1993 pe un fond de dementă anticomunistă si teroare politienească. Cu toate astea, avînd reale calităti de conducător, a străbătut Moldova în lung si în lat, a găsit militanti care au dus o muncă de la om la om si au reusit ca în 1998 să obtină 40% din voturi, cîstigînd alegerile. Fortele reactiunii s-au solidarizat însă împotriva comunistilor astfel că, desi cîstigători, ei au trebuit să mai facă 2 ani opozitie, pînă în 2000 , cînd au cîstigatalegerile cu peste 50%. Stupiditatea reactionarilor, care s-au certat între ei si au mărit pragul de intrare în parlament a făcut ca azi comunistii să aibă toată puterea în mînă (71% din parlament precum si presedentia). Tara era la limita dezastrului economic si social: credite furate, coruptie, mafie, salarii si pensii neplătite, tară dezmembrată. Patrimoniu distrus. Si totusi, au reusit ceva: să mărească pensiile cu 36%, să crescă pentru prima oara PIB-ul cu 6% (fără credite externe), salariile cu 15%,bursele studentilor cu 20% , să scadă concomitent printr-un control întelept preturile la gaze, pîine, electricitate cu 10%. Partidul a ajuns să aibă organizatii si sedii în toate satele tării . Toate acestea nu au convenit imperialismului mondial care a trecut la ofensivă, folosind cozi de topor ca Iurie Rosca sau primarul Chisinăului, Urecheanu. Aceste instrumente ale Mafiei au regizat (din păcate cu succes) manifestatia iresponsabilă de la Chisinău, un fel de Piată a Universitătii din România.

A urmat secretarul Noului Partid Comunist din Iugoslavia, Branko Kitanovici. Din păcate a avut parte de o traducătoare prea începătoare, asa că nu s-a înteles mare lucru. NPCI actionează în toate fostele republici iugoslave si nu recunoaste dezmembrarea tării. Distrugerea Iugoslaviei este o urmare a contrarevolutiei începută în Europa de Est în 1989 datorită trădării lui Gorbaciov. Situatia în Iugoslavia este catastrofală. NATO a provocat pagube de peste 100 miliarde dolari tării, s-a lăudat că ajută cu un miliard dacă guvernul îl extrădează pe Milosevici. Guvernul a acceptat această rusine, vînzîndu-l pe Milosevici "tribunalului" de la Haga, rusine a umanitătii, unde călăii judecă victima, tîlharii îl judecă pe cel jefuit. El totusi este optimist. Speră ca acum să recunoastem greselile care au dus la căderea socialismului.

Dan Aziz, din partea Irakului, a vorbit despre embargoul inuman la care este supusă tara de imperialismul american.

În fine, a vorbit un deputat al PSS, partidul lui Milosevici, cred că îl cheama Ilici. A continuat cele spuse de comunist. NATO este o organizatie teroristă, care foloseste trădătorii din tară gen Dzindzici pentru a reduce Iugoslavia la nivelul de colonie. Si ăsta este numai începutul. Nu le ajunge umilirea la care i-a supus pe sîrbiprin extrădarea lui Milosevici (apropo, în urma vînzării Iugoslavia nu a primit nici un ajutor, si se lăudau americanii cu 1 miliard; în schimb au o linie de credit la FMI de 200 milioane. Adică tot datorie, nu ajutor pentru pagubele de 100 miliarde făcuteprin bombardament) ci au mai dat un ultimatum chiar aliatilor lor, pentru extrădarea la Haga a încă patru colaboratori ai lui Milosevici, printre care si presedintele Serbiei, Milan Milutinovivi . Toată lumea stie că adevăratii criminali sunt Clinton, Albright, Solana, Tony Blair si Schroeder - acestia îl judecă pe cel agresat. În urma ocupării regiunii Kosovo de NATO au fost ucisi 3000 de sîrbi si de alte nationalităti, au fost incendiate zeci de mii de case iar 150 mii de sîrbi au fost expulzati. Tribunalul de la Haga este o formă modernă de Inchizitie, este ilegal. PSS este pentru justitie socială, pentru o ordine a lumii bazate pe prietenie si colaborare între state suverane, egale, nu pentru neocolonialism.

Într-o atmosferă de entuziasm, congresul a adoptat un mesaj de solidaritate cu Milosevici , presedintele moral al Iugoslaviei. A mai cerut si desfiintarea organismului anacronic numit "tribunalul de la Haga" , ceea ce s-a cerut si la conferinta internatională Anti NATO tinută cu o săptămînă în urmă la Salonic, unde a participat si Pavelescu, secretar PMR cu probleme internationale. Apropo de Pavelescu, merită felicitat: a făcut o treabă bună.

Michele Capuano, reprezentantul unei factiuni comuniste italiene este un foarte bun orator. A ridicat sala în picioare cu diatribele sale antiimperialiste. Dimpotrivă, reprezentantul Cubei, Julio Montevideo s-a multumit cu un scurt mesaj de felicitare.

Cam astea au fost evenimentele pînă la pauză.

5. Romeo Beja

Am ajuns acum la un punct dificil pentru mine. De altfel am întrerupt reportajul, pentru a mă mai gîndi. Nu am ajuns încă la o concluzie definitivă.

Mai întîi, cine este Romeo Beja?

Lider al minerilor din Valea Jiului, a participat împreună cu Miron Cozma la greva din 1999 soldată cu "pacea de la Cozia" în urma "victoriei de la Costesti". După înfrîngerea miscării muncitoresti de la Stoienesti, Beja a avut de suferit persecutii atroce : dat afară din serviciu (mina Paroseni), închis patru luni, este supus unei hărtuiri judiciare de trei ani de zile. Procesulîn care este acuzat pentru greva aceea (halal social democratie ati mai făcut, domnule Ion Iliescu) se judecă în continuare. Omul, cu familie si copii, trece printr-o situatie foarte grea. Pentru mine, Beja a fost un erou al clasei muncitoare, împreună cuMiron Cozma , un personaj mitologic din speta lui Toma Alimos si Iancu Jianu. Oricum, el este o fortă a naturii, stie să ridice o sală în picioare.

Tocmai de aceea îmi este greu să înteleg si să accept ceea ce a făcut.

Iată ce a făcut.

I s-a dat cuvîntulimediat după pauză. La microfon I.N. Cristian a motivat că televiziunea (OTV) vrea să plece, si să nu plece înainte de a-l auzi. Beja era delegatul judetului Mehedinti. Mai înainte însă, Cristian a rostit o diatribă (de la care putea să se abtină) în carea afirmat că aflat el că printre noi sunt cozi de topor cărora nu le convine cum conduce el partidul. Că el nu a chemat pe nimeni în partid si că dacă nu le place de el, nu au decît să plece. Păi nu era asta problema, tovarăse Cristian. Comunistii nu vinla PCR din cauza dumitale, ci pentru că locul comunistilor este în PCR. Asa văd eu lucrurile.

Mă rog.

Beja a început fulminant, vorbind despre suferintele muncitorimii. În 1989 oamenii s-au ridicat împotriva regimului, sperînd într-o viată mai bună. Acuma însă ei văd că atunci au fost instigati, manipulati de fortele imperialiste. Cu ce au rămas muncitorii în urma evenimentelor de acum 12 ani? Cu frustrare, cu disperare, cu groaza zilei de mîine. Ce a cîstigat România? A cîstigat destrămarea tării si un popor dezbinat. De ce s-a ajuns la asta? Datorită "devierii de la linia reală a socialismului". Atît devierea cît si miscarea din 1989 au făcut-o oculta , care a băgat în cap oamenilor că socialismul este o utopie. Nu, nu socialismul este o utopie, ci asa numita "tranzitie " si "reformă". Căci ce înseamnă tranzitia? Înseamnă jefuirea celor multi de către cei putini. Cît timp crede oculta că cei multi se vor mai lăsa manipulati, jefuiti si înfometati? Ultima sa definitie a evenimentelor din '89 este : o miscare populară urmată de contrarevolutie antisocialistă. Capitalismul este o urmare a colonialismului, crede el, a jefuirii altor popoare. Bogatii sunt cei care au mijloacele de productie. Românii au fost momiti că se vor îmbogăti. Dacă se dorea asta, de ce nu s-a mers pe linia părtilor sociale a lui Ceausescu? Atunci ar fi fost împroprietăriti toti românii cu mijloace de productie. Ast ar fi fost sensul notiunii de "privatizare": privatizarea colectivă.

De ce nu crede el în capitalism? Capitalismul nu poate fi viitorul, fie si din cauză că este un sistem care a generat două războaie mondiale. Nu capitalismul este viitorul, ci "socialismul spre comunism". Asta este viitorul, pentru că asta avrut si "primul comunist al lumii", "domnul Isus Hristos".

În 1989 averea natională era de 165 miliarde de dolari. Adică fondurile fixe si capitalul circulant. Tara era fără datorii. Ar fi fost o avere de peste jumătate de milion de dolari de fiecare român. Ca să nu se întîmple asta, guvernul Petre Roman (din fericire dat jos de mineri) a dezorganizat economia prin blocaj financiar si spargerea unitătilor economice în subunităti mici, mai usor de jefuit.

Politia, jandarmeria, în loc să apere poporul de hoti face invers. Au devenit mercenari ai burgeziei, care la rîndul ei este dirijată din afară, de imperialismul mondial. Ce fel de tară este aceea unde politia apără hotii de oamenii cinstiti? Este vorba despre un război al capitalismului împotriva societătii românesti. Armata română se transformă într-o armată de mercenari,care execută ordinele NATO. După intrare noastră în NATO, o să fie si mai rău. NATO va ajuta tîlharii să reprime poporul român. Intrarea noastră în NATO este deja hotărîtă: este impotriva poporului român. Dar, pe termen lung, imperialismul nu are cum să cîstige. Secolul XX a fost repetitia generală pentru secolul XXI - si anume repetitia generală în lichidarea imperialismului.

Dovada cea mai bună este "globalizarea". Aceasta arată cel mai clar criza de sistem în care a intrat capitalismul. Globalizarea este jefuirea globului de o mînă de tări, în frunte cu imperialismul american. Pentru asta ei nu se dau în lături de a ucide oameni nevinovati, as cum au făcut în Irak, Iugoslavia, Afganistan. Capitalismul nu e viabil, este un sistem falimentar.

Clasa politică română? O adunătură de escroci, oportunisti, lasi, meschini. Ei sunt de vină pentru subminarea economiei nationale, pentru care a fost împuscat Ceausescu. Si această adunătură l- a condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de închisoare! Pentru "sumbinarea statului de drept"! Ei, care au subminat si subminează fiinta biologică a românilor!

De prisos să spun că sala era în delir. Ce spunea Beja gîndeam cu totii.

Si apoi, Beja a trecut la a doua parte. Trebuie să remarc însă că printre calitătile discursului său nu se numără si coerenta.

Din păcate, a spus el, nu stie dacă PMR se ridică la nivelul cerintelor unui partid veritabil al clasei muncitoare. El nu are de gînd să plece de la PMR, chiar dacă va fi dat afară. El apartine clasei muncitoare. Să avcem o discutie. El nu poate fi cumpărat de nimeni. Nu va accepta nedreptatea, din partea oricui va veni ea. Azi i s-au adus acuzatii, ca ar fi fost mituit. El o spune pe sleau: nu se vrea ca acest partid decît disparitia pe vecie a ideii comuniste. Nu se vrea un partid puternic, bine organizat în teritoriu.

Sala amutise.

Nu se poate clădi o miscare comunistă pe fals si minciună. Cristian a primit 14 miliarde de lei de la un nepot al său, un acolit al lui Adrian Năstase, cu care Cristian a organizat campania electorală a lui Adrian Năstase. Asta în schimbul unor afaceri bănoase. Cristian este un afacerist care are terenuri, firme, chipurile ca să sprijine partidul. El, Beja, nu vrea să trădeze interesele clasei muncitoare. El a fost jignit, dezonorat. El nu poate fi mituit. Cine nu are curajul adevărului, trăieste în minciună! Oamenii din teritoriu au fost desemnati, nu alesi!

A urmat o scenă neplăcută în care Beja si Cristian si-au adus acuzatii reciproce. Cristian l-a amenintat că îl dă în judecată si cere daune de un miliard de lei.

Cel mai neplăcut a fost că Beja nici nu era membru normal al PMR: avea o adeziune pe care o tinea în buzunar.

6. Încheiere

O lipsă de organizare s-a manifestat prin faptul că delegatii nu au avut un timp maxim stabilit la început pentru alocutiunea lor. De exemplu, Beja a vorbit 40 de minute. Dacă adăugăm cel putin 20 de minute de diatribe Beja - Cristian , ajungem la o oră pierdută. Ceilalti delegati au acceptat să vorbească cîte 5 minute fiecare. Un alt lucru nelalocul lui a fost că nu s-aciti imediat după pauză lista cu cei care sunt acceptati la cuvînt, asa că oamenii nu au stiut dacă li se acceptase ori nu înscrierea la cuvînt. Altii s-au trezit nepregătiti.

Nu am mai stat pînă la sfîrsit. În definitiv, eram invitat, nu delegat. În ora pe care am mai petrecut-o la congres, am remarcat cuvîntarea echilibrată si densă a lui Ignatencu, secretarul organizatiei Bucuresti . Am retinut ideea de a se face o campanie împotriva legii sigurantei nationale, pe baza căreia au fost repinse cinci încercări de creare a unui partid comunist. În toată Europa sunt partide comuniste, de ce nu si în România. Cum o să intrăm în UE cu o asemenea lege? Apoi ideea redactării unei declaratii în care actualii comunisti să îsi ceară scuze poporului român pentru erorile comise de fostul PCR si , în fine, participarea mai activă la comitetul de eliberare a lui Miron Cozma.

Daniel Dediu, o mai veche cunostintă de-a mea s-a lăudat că după înscrierea la tribunal a PCR va veni si el cu asociatia lui "România muncitoare" care are 7000 de membri. Ceilalti vorbitori l-au criticat pe Beja si si-au manifestat sprijinul fată de Cristian.

Pe hol, am vorbit cu unii delegati din Valea Jiului. Mai precis cu trei din ei. Mare mi-a fost surpriza să aflu că toti erau contra lui Beja. Nu atît pentru ceea ce spusese, ci chiar, sustineau ei, că Beja nu merita nici să fie invitat; că este un derbedeu, si că "jumătate din gratiile lui Cozma sunt ale lui Beja" . Ce reprosau ei lui Beja? Că, după arestarea lui Cozma în Vale s-a trăit tot mai rău, că mor oamenii de foame, că Beja nu a stiut să le apere interesele. Uite, spunea unul din ei, fost miner dat afară, acum paznic la Universitatea din Petrosani: eu, dacă mă duc în Vale am curaj să beau o votcă cu oricare, dar dacă se duce Beja acolo, de mirare să nu-l arunce ortacii în Jiu.

Impresia mea a fost că îi reprosau lui Beja că el este în libertate iar Cozma la puscărie. Interesant.De asemenea, că a ales să fie reprezentantul Mehedintiului fiindcă nu mai are nici o autoritate în Vale.

7. Concluzii

În România trebuie să existe un Partid Comunist. Dacă Cristian îl poate înscrie, sunt de partea lui Cristian. Din nefericire nu se poate face activitate politică fără bani. Nici Marx nu ar fi făcut nimic fără banii lui Engels si nici Lenin fără cei ai luiParvus. Din acest punct de vedere acuzatiile lui Beja mi se par deplasate. După ce partidul va fi înscris, va putea începe competitia între diferite linii politice. De abia după aceea ne putem pune problema îmbunătătirii programului si statutului.