Gheorghita Zbăganu :
Comunism sau dogmatism?(II)

În numărul 8 (1) al revistei „Rezistenta", din 1998 am mai publicat un articol cu acest titlu. Era un răspuns la o serie de articole cu titlul „Comunism sau social-democratie" scrise de tovarăsa Eugenia Cernea care demonstra, negru pe alb că revista noastră este de orientare trotkistă si social democrată. Argumentele autoarei erau diverse citate din Lenin.

Tovarăsul Aurelian Dobrogeanu ne aduce critici din directia opusă.

Adică suntem de orientare stalinistă.

 

Mai întîi trebuie să recunosc că scrisoarea tovarăsului A. D. a avut si un efect pozitiv: a reusit să mă mobilizeze să scriu despre tovarăsii mei pe care i-am pierdut în ultimul an: tovarăsa Matilda si tovarăsul Vătreanu. Asa se explică întîrzierea de o lună cu care am răspuns criticilor.

 

Să le luăm pe rînd.

În legătură cu acuzatiile aduse, nu voi folosi tonul dur al tovarăsului A.D. , căci eu cred că ne aflăm de aceeasi parte a baricadei. Ca o observatie metodologică: noi sustinem critica si polemicile de idei între diverse fractiuni comuniste. Cred însă, că o polemică între comunisti trebuie făcută ca între prieteni. Încercăm împreună să găsim un răspuns la problemele care ne frămîntă , suntem totusi, tovarăsi, nu?,încercăm să nu ne facem procese de intentie si să nu ne tratăm cu epitete pe care ar fi bine să le păstrăm pentru anticomunisti.

  1. Grupul auto-denumit "Rezistenta"
  2. Prin anii '70 presa românească folosea cuvîntul « autodenumit »   pentru ceva rău. Grupul autodenumit « Brigăzile Rosii », cel autodenumit « Tupamaros » . În general se « autodenumeau » grupările de extremă stîngă din Occident de care Ceausescu voia să se delimiteze. Cum adică grupul autodenumit Rezistenta ? Adică mai e un grup numit de altii « Rezistenta » , dar care se autodenumeste altfel ?

    « Rezistenta » este o revistă creată cu scopul ca fiecare comunist să îsi poată exprima punctele de vedere. Este găzduită de revista « Socialist Appeal », căreia niciodată nu îi vom putea multumi deajuns. Nu este în intentia noastră să cenzurăm vreo opinie. Părerea mea este că, în halul de atomizare si sectarism la care a ajuns miscarea comunistă română, o asemenea revistă este necesară. Nu are nici un fel de pretentii de îndrumare a miscării comuniste.

    Noi găzduim puncte de vedere diferite. Schisma « stalinisti – trotzkisti » nu prea are acoperire în realitatea românească. În ceea ce mă priveste, eu mă declare comunist fără nici un fel de alte epitete suplimentare. Nu sunt nici stalinist, nici trotzkist, nici maoist ori leninist.

  3. Interviul cu Andrei Micu

În sensul de mai sus trebuie interpretat si interviul meu cu Andrei Micu. Nu prea pricep ce semnificatie are cuvîntul « comunist » pentru tovarăsul Aurelian Dobrogeanu, din moment ce îi refuză această calitate unui om de 90 de ani care s-a considerat comunist de la 15 ani si care opt ani de zile a stat prin diverse lagăre. Că e dogmatic ? Cam este, dar parcă nu A. D. este cel mai calificat să spună asta. Că este stalinist ? După ce cunosti un stalinist ? Andrei Micu nu se consideră stalinist, ci comunist. Probabil că oricine crede că înainte de '89 în Europa de Est a fost socialism si cine crede că Vietnamul, Cuba si China sunt tări socialiste este stalinist ?

Pot accepta o asemenea definitie. Nu pot accepta că astfel definit, stalinistul este dusmanul meu. Adică nu accept că asemenea puncte de vedere sunt anti-comuniste. « „Rezistenta" îsi însuseste părerile anti-comuniste exprimate de domnul Micu ». As fi dator tovarăsului A.D. să-mi dea dînsul o definitie a comunistului. Sau să mă învete cum adică o revistă îsi poate "însusi" o părere. Oricum tovarăsul Andrei Micu se încadrează în ceea ce pare a fi definitia lui Aurelian Dobrogeanu (cineva care studiază  "teoria revolutionară si participă în viata politică în sprijinul clasei muncitoare".) .

Iată cum mă admonestează A.D. «  „Rezistenta" are datoria să explice cititorilor părerea ei despre acest subiect. Preia oare „Rezistenta" caracterizarea d-lui Micu? Nu ni se spune nici un cuvânt. Dacă „Rezistenta" este de altă părere, demult trebuia să figureze în paginile ei o lămirire suplimentară. Si, de nelipsit, explicatia de ce s-a publicat o asemenea apărare a stalinismului. »

Aici răspund asa :

    1. Rezistenta este o revistă, deci nu poate avea păreri; ea nu preia nici o caracterizare

b. În schimb eu , Gheorghită Zbăganu, am altă părere. Înainte de '89 a fost o dictatură cu elemente socialiste. Dacă, pe lîngă proprietatea socialistă, s-ar fi respectat si dreptul de asociere a claselor muncitoare, atunci as fi de acord să numim fosta societate « socialistă ». Andrei Micu crede că a fost socialism. Treaba lui ! Ne întelegem în sensul că asa cum a fost, vechea societate putea fi perfectionată si dirijată spre socialism. Ne întelegem în aceea că amîndoi respingem capitalismul.

c. De ce s-a publicat asa ceva ? O asemenea întrebare trădează un reflex totalitar, mai stalinist ca acela al tovarăsului Micu. Ce propuneti, tovarăse A.D., să vă ocupati dv. cu cenzura ? Să vă cer voie dacă un articol sau altul apare ? Tot ce pot să vă promit este că dacă dumneavoastră aveti alte puncte de vedere si vă considerati comunist, noi o să vi le publicăm. O să-mi permit si eu însă o cenzură. Aceea de a tăia pasaje precum "Nerusinarea nu este numai a domnului Micu, ci si a „Rezistentei", care astfel s-a constituit în complicele lui".

Nu asa se discută între oameni de stînga, tovarăse A.D. Sau „Tâmpenia cea mai mare: „este comunist cel ce se consideră comunist", dobitocie semnată de domnul Gheorghită Zbăganu". Nu ajunge să spui de o afrimatie că e tîmpită ca să o distrugi.

În registrul serios, întrebarea lui A.D. este însă pertinentă. Cine este comunist? De exemplu A. Dobrogeanu este comunist? Văd că respinge cu oroare această calitate unora. Ia uitati

"Domnul Marin Truscă este comunist, care s-a declarat public prin presă (ziare si televiziune) complice al terorismului islamic? Iar Cristian Niculae, Pantazi, Ana Bazac, Pandele, Orleanu, Dediu? Sunt si ei comunisti? Dar Voronin? Aci comiteti aceeasi greseală idioată ca si domnul Vătreanu, anume cel mai copilăros fetisism: dacă te numesti comunist, esti. Gata. Astfel, d-le Zbăganu, tolerati din start orice fel de revizionism. Nu contează ce idei apără, interesele cărei clase apără, dacă poartă etichetă „comunist", prin urmare, este comunist. Să vă fie rusine. Socot că cititorii merităm o explicatie largă a acestei idei imbecile pe care ati afisat-o. "

Aici sunt multe de spus. Da, Marin Truscă este comunist. A suferit pentru ideile lui si nu o să i le scoateti dv. din cap prin imprecatii. Nu s-a declarat complice al terorismului islamic, ci a sustinut teza lui Trotzki privind teroarea revolutionară. Se încadrează în definitia dv., dacă definitie este. Truscă studiază teoria revolutionară si participă în viata politică în sprijinul clasei muncitoare. (ce este aceea clasă muncitoare? Că eu stiu mai multe definitii!)

Ion Nicolae Cristian este si el comunist, din moment ce a încercat să schimbe numele partidului său din PMR în PCR. E adevărat că nu prea se încadrează în definitia dv: nu prea studiază teoria revolutionară. (ce o fi aia?). Pantazi e si mai comunist, el activează în ilegalitate de 10 ani. I-am propus si lui să îi iau un interviu. Deocamdată m-a refuzat, să nu îl persecute SRI-ul. Pandele, Orleanu, nu au avut pretentia de a fi comunisti. Ana Bazac se crede o teoreticiană marxistă. Dînsa stie să facă analize de clasă. Dediu a fost comunist o vreme, în perioada 92-95, acum s-a lăsat. Voronin este comunist, ce aveti cu el?

Da, eu tolerez din start orice fel de revizionism. Declar asta cu nerusinare. Mai ales că nu stiu ce întelegeti dv. prin revizionism. De asta a fost acuzat Trotzki, Buharin, toti social democratii. Este un epitet drag stalinistilor, acela de revizionist , cu o încărcătură semantică neclară. Uite, tovarăse A.D., ce ar fi să ne scrieti dv. un articol cu titlul „Despre revizionism?". Acolo puteti să îmi puneti si epitete, nu le mai cenzurez. Numai să nu folositi cuvinte obscene.

Revenind la întrebarea "Cine este comunist?" este aproape imposibil să dai o definitie care să multumească pe toată lumea. Era simplu pe vremea lui Stalin: comunistii luptă de partea URSS împotriva capitalismului. Pînă si trotzkistii erau de acord că, desi URSS nu era un stat socialist, ci unul muncitoresc degenerat, în cazul unui atac imperialist împotriva URSS datoria lor internationalistă era de a sprijini URSS. M-as hazarda si eu să dau o definitie minimalistă. Iat-o : comunistul este un democrat radical. Oricine crede în egalitatea socială este un posibil comunist. Din punct de vedere practic, comunistul militează împotriva marii proprietăti private asupra mijloacelor de productie, deoarece generează exploatare. În conditiile concrete din România oricine se opune privatizării poate fi aliatul nostru. La rădăcina răului care macină societătile foste "socialiste" se află privatizarea. A fi sau nu comunist este o atitudine morală. Sigur că teoria revolutionară de care vorbiti ajută, dar vinde după ce ai atitudinea de care vă vorbesc. Esti de partea oprimatorului sau de partea celui oprimat? Esti de partea celui exploatat sau de partea exploatatorului?

Pînă una alta, însă, recidivez: oricine îmi spune că este comunist pentru mine si este. Pînă la proba contrarie. Proba contrarie ar fi să sustină de exemplu privatizarea, să fie de acord cu judecarea lui Milosevici, cu arestarea lui Miron Cozma sau să refuze să semneze o cerere de anulare a procesului contra lui Miron Cozma. Să nu credeti că sunt prea multi cei care se consideră comunisti în sensul acesta.

 

  1. Articolele lui Alexandru Vătreanu
  2. Scrieti dv. "Domnul Vătreanu ne-a obisnuit cu perlele lui, care nu oglindesc decât ignoranta desăvârsită a dumnealui."

    Din nefericire, domnul Vătreanu a murit în 9 ianuarie 2002, asa că nu se mai poate apăra. Vrînd nevrînd trebuie să-mi asum eu această sarcină. Articolul "Munca" este oarecum testamentul său. În ultimile două luni de viată a scris în fiecare zi la el. Este cîntecul său de lebădă. Ideea călăuzitoare a lui este că s-a acordat prea putină atentie în literatura marxistă muncii intelectuale, punîndu-se accentul prea mult pe munca fizică. Era constient de faptul că si celaltă este muncă, nu voia să cadă în eroarea lui Hegel pentru care singura activitate care merită numele de muncă este filosofia si stiinta. Din cîte am înteles eu, polemica (dacă polemică este) era îndreptată împotriva unor stalinisti vulgarizatori, autori de manuale de socialism stiintific înainte de 1989. Ce vreti, fiecare comunist duce războiul său personal împotriva răului actual din societate. "Greu, foarte greu le este si azi vulgaro-bolsevicilor sa înteleaga ca îndepartarea mîinii de obiectul muncii, respectiv de unealta, este o conditie pentru cresterea productivitatii muncii, implicit pentru apropierea orizontului comunist." – scria dînsul; nu am idee cine sunt acei vulgaro-bolsevici.

    În fine, domnul Vătreanu a fost om de stiintă, cercetător; poate că argumentele sale sunt , unele, pro domo.

    Dînsul scrie "Criteriul muncii fizice (oameni care pun în miscare unelte de productie) a încetat sa fie determinant pentru caracterizarea proletariatului". Sau "Dupa parerea mea, munca omului de stiinta reprezinta prototipul muncii comuniste, deoarece ea se desfasoara nu dupa legile timpului de munca, ci dupa legile timpului liber". Imposibil să nu fiu de acord cu asta, nu? De exemplu eu, care sunt cercetător mă consider un proletar. Sunt si conform definitiei dumneavoastră? Marx nu a dat niciodată definitia proletariatului. Poate e cazul să o încercăm noi.

    Si iarăsi , dînsul încearcă o definire a scopului revolutiei comuniste "Reumanizarea omului presupune reunirea esentei cu existentul. Aceasta este sarcina revolutiei comuniste: umanizarea omului.". Sau "suprimarea înstrainarii presupune suprimarea pozitiva a proprietatii private."Nu vă place? Nu este o pozitie comunistă? Găsiti dumneavoastră ceva mai pertinent.

    Probabil că nu ati stiut acest lucru. Asa ati avea o scuză să scrieti "Îl sfătuim pe domnul Vătreanu să pună mânuta pe cărtile lui Marx înainte de a emite asemenea enormităti".

    Lăsînd asta la o parte (desi mi-e greu) tot nu înteleg ce v-a supărat asa de tare la articlolul în cauză.

    Am citi si eu citatul din Capitalul pe care ni l-ati oferit. Ei si? Unde se contrazice Marx cu Vătreanu? Nicăieri.

    Dar să admitem că s-ar contrazice. Ei si? Marx a trăit acum 150 de ani. Societatea, chiar si capitalistă fiind s-a modificat. Ca să nu mai vorbim de România, pe care Marx nu avea de unde să o stie.

    Aici vă comportati nemarxist. Ba chiar antimarxist. De cînd un citat tine loc de demonstratie? Poate în teologie, dar nu în stiintă.

    Si , apropos de "marxism" – că ziceti dv. că "în cadrul teoriei marxiste, adică al unei teorii străine domnului Vătreanu," are sau nu are sens cutare si cutare. Ce e aceea marxism? Operele lui Marx? Sau si ale lui Lenin? Sau si ale lui Stalin (vezi că are si o carte, Stalin, "Problemele leninismului")? Sau a celor ce se autodeclară marxisti? Cine e marxist? Cine a citit "Capitalul"? Si ce dacă l-a citit? Cum ajută el acum clasa muncitoare?

    De cînd A.D. este mai marxist sau mai putin marxist decît A. Vătreanu?

    Dovediti-ne.

    În fine, îl acuzati pe Vătreanu nu numai de "ignorantă" (deh!) dar si de spirit dictatorial "Este de necrezut si uluitor că un asemenea ignorant a „condus" grupul „Rezistenta", o revistă „de opinie marxistă", ba mai mult, că s-a încoronat stăpânul acestuia, organizând epurări de sorginte stalinistă, ca să dezvolte mai departe stalinismul lui, pe care îl stăpâneste mai bine decât marxismul.)"

    Aici – si îmi aleg cu grijă cuvintele – sunteti dezinformat. Grupul « Rezistenta » este un grup informal, care nu a fost condus de nimeni. Este adevărat că ne întîlneam acasă la Vătreanu, beneficiind de ospitalitatea sa. Făceti si dumneavoastră ceva analog la Deva, si o să spun "Jos pălăria" . Dacă o să vă lase sotia sau copiii. Niciodată Vătreanu nu s-a gîndit măcar să-mi cenzureze vreo frază si nici nu mi-a spus ce să scriu si ce nu. În schimb stiu altii care mi-au cenzurat .articole pe motiv că nu as fi marxist. Aceia au si făcut epurări, ajungînd pînă la urmă (previzibil !) să se epureze unii pe altii. Si ajungînd ca miscarea comunistă de la noi să fie în situatia în care a ajuns : grupuscule vrăjmase care nu sunt în stare de nimic serios. Ce încercăm noi este să le aducem la un numitor comun.

    Vătreanu a scris mai multe petitii împotriva interzicerii Partidului Comunist la noi si împotriva legii scelerate numite "Legea Sigurantei Nationale". Una din ele este publicată si de noi. Vă puteti lăuda cu asa ceva? E adevărat că era cam prea legalist pentru gustul meu, voia să se asigure mereu că nu încălcăm nici o regulă burgheză. A fost bine, a fost rău? Nu stiu.

    Concluzie. "Critica " articolului lui Vătreanu este subtire si incomprehensibilă pentru mine. Mai mult, ea denotă din păcate un dogmatism fosilizat, cam la fel cu cel de care îl acuzati pe Andrei Micu.

  3. Sărbătoarea de 1 Mai.

Aici ati atins, într-adevăr, un punct dureros. Legătura dintre noi si clasa muncitoare din România este prea firavă. Vă promit un interviu cu un lider sindical, simpatizant al nostru. Stiti, probabil că legea interzice liderilor sindicali să facă politică.

Totusi, autorii articolului care v-a supărat nu au mintit. "Cu o floare nu se face primăvară" – spune un proverb românesc. Nici cu un miting de la Rovinari, de 200 de persoane, miting de care autorii respectivi nu auziseră. Cinste organizatorilor. Ne oferim să le facem popularizare în această revistă. Asta am vrea să facem, totusi, să ajutăm clasa muncitoare să iasă din marasmul în care a ajuns.

Dar nu a fost o afirmatie falsă, aceea că în România nu s-a sărbătorit 1 mai . Era datoria partidelor de stînga să îsi mobilizeze mebrii si simpatizantii si să organizeze demonstratii în toată tara, asa cum se întîmplă în toată lumea civilizată, la Paris, Roma si Londra , de exemplu.

Dar, chiar dacă ar fi fost o afirmatie falsă, tot nu ar fi fost o minciună. Nu orice afirmatie falsă este minciună. Trebuie să fie un fals intentionat, comis cu rea intentie. Văd că ne bănuiti de această rea intentie, dacă înteleg eu bine: adică dacă nu am fost noi în stare să organizăm ceva, să păstrăm tăcerea despre cei care au avut succes. Nu am cum să vă conving de contrariul bănuiesc că simplul meu cuvînt nu vă ajunge. Asta e. Credeti ce vreti.

Ceea ce nu întelegeti este că noi nu avem pretentia de a conduce pe muncitori, ci numai o pretentie mai modestă: să tinem atît de sus cît putem steagul ideei comuniste. Ne lipsesc talentele organizatorice. Dar suntem gata să ne punem la dispozitia celor care vor si stiu si cum să elibereze clasa muncitoare. Vorba poetului "E unul care cîntă mai bine decît mine?/Cu-atît mai bine tării, si lui cu-atît mai bine". Suntem la dispozitia oricărui partid comunist sau muncitoresc. Dacă vă uitati la link-urile noastre, vedeti că nu avem nici o pretentie de a monopoliza miscarea comunistă din România. Ar fi de altfel si o pretentie bolnavă.

Participarea noastră la grupuri de discutii pe Internet. Văd că vă supără si asta. Am reusit asa, domnul A.D. să ne găsim tovarăsi, români si nu numai, si din alte tări în afară de România. Grecia, SUA, Germania. Nu spun că e mult.

Dar facem si noi ce putem, domnule A.D. cu mijloacele de care dispunem si ne bucurăm de orice vorbă bună de la prieteni. Si ne întristăm atunci cînd suntem tinta unor atacuri venite, totusi, din greseală. Asa îmi place să cred.

Bucuresti, 20 martie 2002