Atunci cand ti se repeta intr-una ca soarele se invarte in jurul pamantului, Copernic sa fii si tot ai mai sta pe ganduri la spusele celor din jur. Tot asa si cu socialismul. Dupa decenii de inculcare a ideei ca esti cetatean socialist, Marx sa fii si tot ti-ai revizui opera. Sustin aceasta deoarece, Marx niciodata nu a afirmat ca socialismul este o faza a comunismului si cu atat mai mult, prima sa faza. Deasemeni Marx niciodata nu a afirmt ca socialismul este faza de tranzitie catre comunism.

Ba mai mult, Marx nu a vorbit de socialism nici ca stadiu. Marx a vorbit intotdeauna in termeni de comunism, iar daca a facut referire la socialisme le-a considerat modele burgheze opuse comunismului. Acesta este si motivul pentru care Marx si-a intitulat "Manifestul", Manifestul Partidului Comunist si nu Manifestul Partidului Socialist. In literatura politica sunt mentionate diverse modele de socialism, unele criticate chiar in Manifest, ca spre exemplu: Socialismul Feudal, Socialismul Mic-Burghez, Socialismul German sau Adevaratul Socialism, Socialismul Conservator sau Burghez, Socialismul si Comunismul Critico-Utopic precum si o pleiada de socialisme post-manifest ca: Socialism Anarhic, Socialism de Catedra, Socialism Crestin, Socialism Eglitar, Socialism Etic, Socialism de Stat, Socialism Stiintific, Socialism dezvoltat, Socialism multilateral dezvoltat si multe alte socialisme ce nu fac alt ceva decat sa raspandeasca confuzie. In "Critica Programului dela Gotha" - Note Marginale la Programul Partidului Muncitoresc German, Marx face referire la existenta unor faze ale societati comuniste, pronuntandu-se astfel: "prima faza a societatii comuniste, asa cum s-a tocmai s-a nascut, dupa indelungatele dureri de facere, din societatea capitalista" si "faza mai intaintata a societatii comuniste, dupa ce va fi disparut sclavia subordonarii indivizilor fata de diviziunea muncii ……iar societatea va putea inscrie pe stindardele ei: Dela fiecare dupa capacitatile sale, fiecaruia dupa nevoile sale ! "Marx nu mentioneaza cate faze sunt in total si cu atat mai mult nu defineste prima faza a comunismului ca fiind socialism. In "Manuscrise Economico - Filozofice "Marx ne spune ca: " in prima sa forma, Comunismul nu e decat o generalizare si desavarsire a relatiei de proprietate privata…" apoi ne vorbeste de: "Comunismul cu caracter inca politic, democratic sau despotic", "Comunismul insotit de abolirea statului "si in sfrsit de: "Comunismul ca suprimare pozitiva a proprietatii private "adica "Comunismul ca socialism care coincide cu umanismul". Lenin a dedus din "Critica Programului dela Gotha" ca ar fi doar doua faze si foloseste pentru prima faza denumirea de socialism iar, pentru a-l defini ii inscrie pe stindard: "Dela fiecare dupa capacitatile sale fiecaruia dupa cantitatea si calitatea muncii depuse" "Fara indoiala ca rigoarea stiintifica este apreciata de toata lumea iar indentificarile si clasificarile fac parte integranta din acesta rigoare. Totusi, pentru ceea ce i-mi propun si anume: de a supune discutiei in ce masura tronsonul de istorie cupins intre revolutia rusa si finele deceniului 8 este necesitate sau un accident al istoriei, clasificarea nu ma ajuta cu nimic. De aceea nu ma implic in disputa: faza, stadiu, forma, tranzitie, tranzitie la tranzitie, izotop, s. a. m. d. si folosesc si pe mai departe pentru tronsonul de istorie mentionat, denumirea de SANTIER. I-mi motivez preferinta pentru aceasta denumire deoarece caracteristica comuna a acestui tronson de istorie si santierul ca intreprindere, este ca ambele isi desfasoara activitatea pe baza de planuri coerente, iar atunci cand prevederile acestora nu corespund cu conditiile terenului ele se corecteaza prin dispozitii de santier. Una din aceste dispozitii de SANTIER a fost NEP-ul. Lenin nu si-a propus inainte de 1917 construirea socialismului in inapoiata Rusie ci, a considerat Revolutia Rusa veriga de inceput a Revolutiei Mondiale. Dar din moment ce veriga de inceput a ramas fara continuitate, Lenin constient de faptul ca: "O formatiune sociala nu piere niciodata inainte de a se fi dezvoltat toate fortele de productie pentru care ea ofera suficient camp liber …" a procedat la aproprierea in Rusia intr-un termen cat mai scurt, a tuturor sau cel putin a principalelor caracteristici ale capitalismului zilelor de pe urma. Asa se explica concentrarea mijloacelor de productie si administrarea lor de catre stat, eliminarea concurentei, planificarea centralizata a economiei, administrarea de catre stat a intregii societati si multe altele ce au fost prezumate de intemeietorii marxismului ca fiind specifice capitalismului monopolist al zilelor de pe urma. Cu acest scop Lenin a initiat SANTIERUL si l-a denumit: socialism. La organizarea lui s-a folosit de principiile generale expuse in cap. ll din Manifestul Partidului Comunist si de observatiile facute de autorii acestuia in prefata la editia engleza din 1888. SANTIERUL a avut mari implicatii transformatoare asupra societatii si cu deosebire asupra dezvoltarii mijloacelor de productie, a invatamantului de toate gradele, a asistentei medicale, a institutiilor culturale, a cercetarii stiintifice, a serviciilor de civilizatie urbana, a cresterii natalitatii a sporirii duratei de viata si a multor altora ce ma fac sa afirmam ca cei multi am trait mai bine decat parintii nostri si in deplina siguranta a zilei de maine. Dar dincolo de cele aratate, menirea SANTIERULUI trebuia sa fie nu numai aceea de a realiza o civilizatie intemeiata pe social si nu pe privat, cat si aceea de eliberare a omului de sub orice forma de dominatie. Ne-am obisnuit sa credem ca prin eliberarea omului de sub dominatia naturii, unica forma de dominatie existenta este cea exercitata asupra noastra de catre semenii nostri. Neglijam chiar si preponderenta existentei asupra esentei si ignoram constient sau din eroare, efectul dominatiei pe care o exercita asupra noastra tehnologiile. Comunismul este oranduirea in care omul este eliberat de orice forma de dominatie, iar SANTIERUL are si menirea de a initia si desavarsi acest proces. Din nefericire conducatorii SANTIERULUI nu numai ca nu au initiat acest proces dar, chiar i s-au opus cu vehementa. Ei nu au inteles ca atata vreme cat se mentine orice forma de dominatie, nici vorba nu poate fi de comunism, nici macar de cel rudimentar. Comunismul nu-i aceiasi Marie cu alta palarie. Comunismul inseamna lichidarea oricarei forme de oprimare, dominare si discriminare. Nu-si gasaste justificare a se defini comunist un regim care, desi acopera intr-o masura mai mare necesitatile existentiale, mentine in continuare forme de dominare si discriminare. Iata de ce consider necesar a pune in discutie, din nou, problema dominarii, dar de data aceasta, nu dominarea om-om ci dominarea omului de catre tehnologie.

Fiecare oranduire sociala este insotita de moduri tehnologice de productie adecvate pentru care ea ofera camp liber de dezvoltare. Spre deosebire de modul social de productie, care reprezinta un mod istoriceste determinat de conexiune dintre fortele de productie si relatiile de productie, modul tehnologic de productie este modul istoriceste determinat de conexiune dintre om si tehnica. Astfel, oranduirii comunei primitive ii sunt asociate moduri tehnologice de productie bazate pe unelte simple actionate si dirijate de mana omului - mana omului fiind o prelungire a creerului in exterior. In oranduirea sclavagista se remarca o crestere oarecare a gradului de complexitate a uneltelor dar, pe langa actionarea si dirijarea lor de catre om, apare si actionarea lor cu ajutorul fortei animale. In oranduirea feudala alaturi de modurile tehnologice ce au precedat-o, se folosesc pentru actionarea uneltei si fortele manifeste ale naturii precum: vantul si caderile de apa. In capitalism actionarea si dirijarea uneltei apartine masinii, mai precis, complexelor de masini supravegheate de catre om. Asa dar, omul a insotit si insufletit tehnica in intreaga ei istorie si a complectat-o astfel, incat functionarea ei sa fie posibila, adica a complectat-o pana la automatism. Dar, odata cu evolutia tehnnicii are loc si o modificare radicala a relatiilor om-tehnica. Daca in oranduirea primitiva omul este cel care domina unealta, in capitalism masina este cea care domina omul. Daca in oranduirea primitiva munca vie domina munca moarta, in capitalism munca moarta domina munca vie. Daca in oranduirea primitiva unealta este anexa omului, in capitalism omul este anexa masinii. Asa dar, dominarea omului de catre masina nu poate fi pusa la indoiala iar complexul de masini, idioteste omul, il cretinizeaza. Celor ce sunt de alta parere, le recomand sa vizioneze filmul lui Charlie Chaplin "Timpuri Moderne "Or, atata vreme cat omul este dominat tehnologic si supus cretinizarii, nici vorba nu poate fi de edificarea comunismului marxist. In sustinerea acestei afirmatii ii propun cititorului urmatorul exercitiu. Imaginati-va ca intreaga omenire intra in adormire. Pe durata acestei stari au loc tramsformari radicale in capacitatile intelectuale si fizice ale oamenilor astfel incat orice om, apt de munca, va putea exercita orice activitate, de la salahor la savant. Incercati Dumneavoastra sa elaborati, in conditiile dependentei tenologice, o forma de organizare sociala care sa satisfaca dezideratul "fiecarui dupa necesitati" tinand seama ca, cerinta: "de la fiecare dupa capacitati" este integral satisfacuta prin datele temei. Stradaniile Dumneavoastra va vor conduce la o singura concluzie si anume: conditia este satisfacuta numai prin eliberarea omului de corsetul diviziunii muncii si a dependentei tehnologice. Fara aceasta eliberare nu pot fi satisfacute nici cele mai umane necesitati cum ar fi: alegerea locului de munca sau a felului muncii. Exercitiul de mai sus este pe deplin aplicabil si pentru stindardul pe care este scris "fiecarui dupa cantitatea si calitatea muncii ". Fara aceasta eliberare nu se poate vorbi de comunism, nu se poate vorbi de preponderenta imperiului libertatii asupra imperiului necesitatii Or, eliberarea tehnologica presupune ca in productia materiala, tehnologiile actuale sa fie inlocuite cu tehnologii noi, intemeiate pe automatizare, robotizare, cibernetizare adica, instrumentalizarea si mecanizarea productiei materiale sa cedeze locul automatizarii. Din pacate nomenclaturistii au absolutizat relatiile de proprietate supraestimandu-le importanta lor si au atribuit relatiilor de productie rolul determinant, iar dezvoltarii fortelor de productie un rol subordonat si in intregime dependent. De aici masuri voluntariste care nu numai ca nu corespundeau nivelului dezvoltarii fortelor de productie, dar care se opuneau in fapt acestei dezvoltari. Este inca vie atitudinea ostila fata de cibernetica ca mijloc de control, calcul si dirijarea procesului de productie considerandu-se ca, dispunem de suficienta forta de munca ce trebuie integral si permanent ocupata. Prezenta automatizarii in cadrul capitalismului dezvoltat, adica a modului tehnologic de productie specific comunismului, nu trebuie sa surprinda pe nimeni. La timpul sau si tehnologiile capitaliste au aparut si s-au dezvoltat in cadrul oranduirii feudale. Mecanizarea productiei a aparut alaturi de instrumentalizarea ei. Sistemul capitalist poate fi asemuit cu un titirez, un giroscop a carui stabilitate functionala este determinata de miscarea lui de rotatie. Odata miscarea intrerupta, giroscopul isi pierde stabilitatea si implicit ii dispar toate particularitatile lui . Or, stabilitatea capitalismului nu poate sa reziste "fara a revolutiona neincetat fortele de productie". Desi automatizarea apare in capitalism sub forma automatizarii incipiente totusi, automatizarea complecta a productiei materiale nu face casa buna cu burghrezia deoarece automatizarea complecta inlatura legea valorii si implicit, profitul. Automatizarea complecta, adevarata eliberare tehnologica a omului, adevaratul gropar al capitalismului, este un proces constient, propriu comunismului si care presupune obiectivarea treptata in tehnica a unui sir intreg de functii ale procesului tehnologic, cu ar fi: controlul functionarii mecanismelor, controlul calitatii produsului pe faze si final, punerea si scoaterea din functie a agregatelor, transportarea obiectului muncii de la un agregat la altul, precum si o serie de elemente de programare si proiectare specifice procesului. Desi apare in capitalism in forma automatizarii incipiente si numai acolo unde procesul de productie are loc in medii toxice sau puternic radiante ce obliga la prime asiguratorii foarte mari precum si in forma automatizarii dezvoltate in tehnica militara, procesul automatizarii trebuie perceput ca un semnal ce ne avertizeaza ca au aparut deja solutiile materiale pentru a se putea trece la noi relatii de productie superioare. In acelas timp penetrarea automatizarii in procesul productiei materiale este o atentionare ca se apropie scadenta in care legea concordantei dintre fortele de productie si relatiile de productie isi va produce efectul. Din cele relatate de pana acum se pot formula urmatoarele concluzii preliminare: