Să amintim cîteva lucruri. După ce l-a înfrînt politic pe adversarul său din Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia, la sfîrşitul anilor '80, Miloşevici i-a găsit un post de director la YUBMES (Banca Iugoslavă de Cooperare Internaţională) unde Stambolici a lucrat zece ani, pînă la pensionarea sa din anii '90 . După pensionare s-a ocupat de afaceri, inclusiv de petrol. Nu a mai jucat vreun rol în politică. Ca fost comunist, nu era acceptat de opoziţia din vremea aceea decît ca un consilier; la vremea alegerilor din 2000 era partizanul lui Goran Svilanovivi, actualul ministru de externe. Totuşi, candidatul DOS a fost Kostunica. Stambolici a dispăprut pe 25 august 2000. Dispariţia sa a făcut mult rău lui Milosevici şi socialiştilor sîrbi deoarece opoziţia de dreapta a început imediat să îl găsească vinovat de ea (regimul Miloşevici îşi asasinează oponenţii).

Miloşevici: AM spus că aş avea de făcut unele comentarii înainte de începerea audierii următorului martor. În primul rînd aş dori să mi se pună întrebări în legătură cu o campanie de presă fără precedent care se desfăşoară acum la Belgrad. Campania a început acum o săptămînă, în condiţiile de teroare şi fărădelege create de regim.

Richard May (judecătorul) Aici ne ocupăm numai cu lucruri legate de acest proces. Nu văd ce legătură are ceea ce spuneţi cu acest proces. Dacă aveţi vreo teamă că acea campanie ne va afecta pe noi, eu am să vă liniştesc. Curtea aceasta nu ţine seama decît de fapte, ea nu este influenţată de ce scriu ziarele. Dacă ceea ce vreţi să ne spuneţi are legătură cu acest proces, puteţi vorbi. Dacă nu, ştiţi că nu vă pot asculta.

Milosevici :Are legătură şi de aceea cred că trebuie să mă ascultaţi. Eu văd că este o legătură între aşa zisa acuzare a mea şi campania de presă actuală. Ea este dusă împotriva soţiei mele şi împotriva mea în aşa fel încît eu sunt deja acuzat, judecat şi condamnat. Nu are nimic de a face cu adevărul această campanie de presă. Că este aşa o dovedeşte faptul că aceşti oameni nu au venit să mă întrebe nimic deşi au anunţat public că au discutat cu mine şi purtătorul dumneavoastră de cuvînt a declarat, am văzut şi la televizor, că pot să mă contacteze pentru a le oferi clarificări. Ei ştiu foarte bine că pe vremea aceea eu aveam puterea şi nu soţia mea, dar nu m-au întrebat nimic. În schimb o calomniază pe soţia mea, ceea ce este o dovadă că cu îi interesează adevărul legat de ..

Richard May: Repet: aici ne ocupăm numai şi numai de proces. Lucrurile legate de soţia dumneavoastră nu interesează. Mă voi consulta cu colegii să văd dacă mai trebuie să vă ascult pe tema aceasta. Ce legătură ar fi, după dumneavoastră între actul de acuzare şi campania de presă? Dacă puteţi să ne spuneţi ceva coerent pe această temă, vă vom asculta.

Milosevici : Domnule May, consider că răzbunarea împotriva soţiei şi a copiilor mei are legătură cu acest proces. Ea se face din cauza luptei pe care eu o duc aici. De aceea pretind că este orchestrată de acuzare.

Richard May: Vă rog să vă opriţi. Nu vă mai ascultăm. Dumneavoastră ne vorbiţi de Belgrad, aici suntem la Haga. Începem sesiunea de audiere a noului martor.

„Urmăresc campania dezgustătoare şi mincinoasă dusă împotriva mea şi împotriva altor oponenţi politici. Evident că nu am nici o legătură cu crimele din Iugoslavia. Nu am nici o legătură cu vreo activitate criminală, nu am fost niciodată în conflict cu legile ţării mele. Cei ce mă acuză ştiu asta foarte bine. Ceea ce vor ei este să slăbească poziţia soţului meu în înscenarea de la Haga, unde el reuşeşte să se apere foarte bine. Eu sunt pedepsită pentru comportarea demnă şi inţeleaptă a soţului meu la aşa zisul proces. Pe le vor ei să îl ucidă, nu pe mine. Încearcă să îl epuizeze fizic şi nervos în aşa fel încît să nu mai se poată apăra. Ei comit o crimă în faţa întregii lumi. Despre asta am scris, scriu şi voi mai scrie. Cei ce au pus la cale această manevră cunosc loialitatea remarcabilă a lui Slobodan şi spiritul său de dreptate şi ştiu că acuzaţiile aduse mie îl dor. Cel care a venit cu asemenea idee nu poate fi decît cineva fără onoare, fără morală, un avorton al poporului sîrb şi al rasei umane.

A doua zi Miloşevici a reluat discuţia subliniind legătura dintre acuzare şi evenimentele de la Belgrad. Este vorba despre episodul legat de „Beretele roşii" – forţe speciale iugoslave. Poveste a început prin februarie, cînd acuzarea de la Haga a prezentat cu ocazia audierii martorului „căpitanul Dragan"o casetă video despre vizita lui Miloşevici la baza lor de antrenament din oraşul Kula. Probabil cineva a vrut să creeze impresia că aceste forţe speciale ar fi un obiectiv viitor al tribunalului de la Haga. După arestarea tovarăşilor noştri şi începerea campaniei împotriva familiei lui Miloşevici, preşedintele DOS (Opoziţia Democratică din Serbia, actualul partid de guvernămînt) a decis să propună schimbarea Legii privind cooperarea cu ICTY (tribunalul de la Haga) în aşa fel încît să fie ridicată orice restricţie privind extrădarea celor citaţi. A doua zi, purtătorul de cuvînt al procurorului (carla del Ponte) a declarat că are un plan de a mai face 35 de acuzaţii asupra politicienilor şi generalilor sîrbi. Dar cum să îi condamni pe aceştia dacă Miloşevici reuşeşte să se apere aşa de bine?

Richard May : Domnule Miloşevici.

Miloşevici: Doresc să mi se permită să fac publică poziţia mea faţă de campania de calomnii îndreptată împotriva soţiei şi copiilor mei. S-a mai văzut răzbunare pe familia cuiva. De asemenea cer să se investigheze implicarea acuzării ilegale (este vorba despre Carla Del Ponte) în fabricarea de minciuni la adresa lor. De asemenea ...

Richard May : Domnule, v-am mai oprit o dată. NU ne ocupăm de evenimentele de la Belgrad. Dacă se va vedea vreo legătură, o vom lua în considerare, dar nimic din ce aţi spus dumneavoastră nu ne-a convins. Mai bine vorbiţi despre sănătatea dv. Asta o să ascultăm.

Miloşevici: Vorbesc şi despre asta, dar vă spun că ei vor să o împiedice pe soţia mea să mă asiste în apărarea mea. De aceea au arestat şi cîţiva membri ai asociaţiei SLOBODA deşi nu au nici un motiv. De aceea aici este vorba despre o campanie de a efectua presiuni asupra mea prin intermediul familiei mele şi a colaboratorilor mei. Aşa zisa acuzare a suferit eşec după eşec. Insist că este datoria dv. Să stabiliţi în ce măsură acuzarea este implicată în aceste ilegalităţi.

Richard May. Asta e numai opinia dv. Nu aveţi absolut nici o dovadă. Poate că sunt motive serioase ca acei domni să fie arestaţi. Vă repet că nu este treaba noastră. Doriţi să ne spuneţi ceva despre sănătate?

Miloşevici: În absenţa mea aţi discutat dv. subiectul şi aţi declarat, citez „deoarece acuzatul refuză să ia doza sporită recomandată de cardiolog ..". Aţi creat impresia că refuz să iau medicaţia prescrisă şi că în mod deliberat fac ca sănătatea mea să se înrăutăţească. Este o minciună. Am discutat, în prezenţa directorului închisorii, cu singurul angajat medical al închisorii şi i-am explicat că niciodată nu am refuzat medicaţia. Am luat ce mi s-a dat. Şi faptul că am atras atenţia doctorului asupra efectelor adverse ale medicamentelor şi le-am cerut să îmi dea altceva nu este decît o discuţie normală între doctor şi pacient, ceva ce ţine de datoria medicului şi, mă gîndesc, şi a pacientului. Am găsit informaţii precum că medicamentele care mi s-au dat pentru scăderea tensiunii provoacă ca efecte adverse ameţeală şi insomnie. Va trebui să fiţi de acord că ameţeala şi insomnia mă împiedică să-mi fac treaba aşa cum se cuvine aici, la aceste „proces". Vă trimit dovezile alăturate despre efectele secundare ale medicaţiei. Dar dumneavoastră aţi şi declarat că refuz medicaţia. Exact cînd aţi difuzat această minciună, doctorul Vandajham (?) a decis să îmi schimbe medicaţia. După două zile de la schimbare am reuşit să dorm. Aceasta arată că doctorul a avu dreptate în schimbarea terapiei şi că nu este vorba despre rea voinţă din partea mea, aşa cum a lăsat să se înţeleagă domnul Nice (?). Vă mai prezint şi un document semnat de doctorul meu în care vă dă dovezile legate de insomnie şi ameţeală.

 A doua zi, pe 2 aprilie ICTY va discuta „chestiuni administrative". Una din ele este insistenţa acuzării ca martorii care depun mărturie în scris să nu fie obligaţi să vină la tribunal şi să se supună unui contrainterogatoriu din partea lui Miloşevici. Rămîne de văzut dacă va accepta să dicute legătura între proces şi teroarea de la Belgrad.