Au participat două sute de persoane, printre care prof. Ilija Vukovici , preşedinte al Alianţei patriotice iugoslave, Dragutin Minja Milovanovici, lider al sîrbilor din Kosovo şi Vladimir Krsljanin, consilier al preşedintelui Miloşevici precum şi liderii socialişti Oskar Kovac, Dr Zoran Bingulac, Cedomir Zdrnja.

 Acum patru ani a început un nou conflict mondial, în Balcani. Acum patru ani s-a întîmplat incredibilul: război în Europa. Iugoslavia, o ţară suverană, un exemplu de frăţie şi toleranţă între naţiuni, un exemplu de stat social reuşit a fost distrusă, sfîşiată în bucăţi, crucificată şi apoi, în final, ocupată. Criminalii responsabili de această mîrşăvie nu sunt pedepsiţi. Ei pedepsesc pe alţii! Şi continuă războiul lor împotriva omenirii.

 În septembrie 2002, precum Dimitrov în faţa naziştilor, Miloşevici declara la Haga: „Nu au fost mai multe războaie pe acest teritoriu, ci unul singur: războiul împotriva Iugoslaviei. Război provocat şi dirijat de marile puteri ale planetei, care au folosit colaboraţionişti interni şi elemente naţionaliste şi separatiste dominate de forţele învinse în al doilea război mondial. Războiul s-a purtat pe toate planurile: mass media, politic, economic şi militar. La început a fost o campanie neruşinată de 10 ani de calomnii, care s-a folosit de monopolul informaţional la scară globală; apoi a fost o intervenţie diplomatică cu scopul de a crea state independente din federaţia iugoslavă, apoi a fost o blocadă de mai mulţi ani împotriva RFI , care nu poate fi calificată decît genocid şi, în final, a fost agresiune făţişă. În 1995 împotriva Republicii Srpska unde forţele NATO şi-au adus contribuţia la cea mai mare operaţiune de curăţire etnică din istorie, iar în 1999 împotriva Iugoslaviei". Şi a mai adăugat

„Sunt mîndru că am comandat forţele iugoslave care au oprit NATO. AM arătat astfel că o ţară, chiar mică, îşi poate apăra libertatea şi ideea de libertate şi egalitate a tuturor naţiunilor. Mă aflu închis aici în semn de pedeapsă pentru că m-am ridicat împotriva celei mai mari tiranii care a ameninţat vreodată omenirea"

 Vieţile eroilor şi civililor fără de apărare asasinaţi acum patru ani nu au pierit fără rost. Şi nici monumentul pe care Slobodan Miloşevici li-l înalţă prin lupta lui la Haga. Nu am uitat rezistenţa poporului. Rezistenţa noastră de atunci inspiră astăzi milioanele de militanţi pentru pace în întreaga lume, îi inspiră pe irakieni şi pe toate celelalte popoare ameninţate de Răul cel Mare.

 Am crezut că apogeul cinismului s-a atins atunci cînd Javier Solana a stabilit planul de viitor pentru Iugoslavia. A fost depăşit anula cesta cînd în perioada 20-22 martie Abunarea parlamentară NATO şi-a ţinut seminarul în clădirea Parlamentului Federal din Belgrad. Invitatul de onoare a fost avocata diavolului în persoană, adică a fost Carla del Ponte.

 Aceia care îndrăznesc să prefacă în ruine Mesopotamia, leagănul civilizaţiei umane şi care au transformat în ruine Balcanii, leagănul civilizaţiei europene se ruşinează ei înşişi de slugile lor de după lovitura de stat din 5 octombrie 2000. Statul sârb trebuie să devină un instrument pentru răfuieli cu Mafia, în care victime ar trebui să fie poporul sîtb şi democraţia. În acest ultim act din piesa scrisă de neocolonialişti va avea ca actori principali pe drăguţii de Kostunica şi Labus. Desigur că nici um om raţional nu poate crede că dicatura din Martie 2003 este condusă de Legija, Siptar şi Kum (cunoscuţi mafioţi, care l-au ajutat pe Djindjici să ajungă la putere n.t.) sau de Zivkovic, Batic sau Covic (conducători capitularzi ai PSS n.t.). La conducere se află un birocrat american, cu experienţă acumulată în Bulgaria, Croaţa şi Iugoslavia, decorat cu medaliile prinţului Trpimir şi alte medalii americane pentru construirea democraţiei în Europa, veteranul din războiul din Vietnam cu numele de William Montgomery. (Chair aşa o fi? N.t.)

 Într-una din celelalte comemorări ale agresiunii s-a spus "Imperiul nu are prieteni sau aliaţi, eşl are numai viitoare victime" .

 În prima săptămînă de stare de urgenţă neconsituţională au fost arestaţi 1000 de oameni fără drept de apărare. S-a introdus cenzura. Acei jurnalişti care îndrăznesc să arate şi ce zice opoziţia sunt interzişi. Nu mai există transmisiuni de la Parlament. Liderii DOS cheamă la interzicerea partidelor de opoziţie. S-a abolit dreptul la grevă şi s-au interzis activităţile sindicale.

 La Haga, procesul s-a oprit a şaptea oară datorită înrăutăţirii sănătăţii preşedintelui Miloşevici. Inchizitorii NATO rămîn surzii la apelurile venite din întreaga lume, inclusiv de la Duma Rusiei şi de la palamentul iugoslav demis de a se salva viaţa preşedintelui nostru printr-o întrerupere a detenţiei.

 Este un avertisment şi un semnal de alarmă de aici din Belgrad, 24 martie 2003.

3. Cerem eliberarea imediată a preşedintelui Slobodan Miloşevici, care conduce lupta pentru libertate la noi în ţară şi nu numai.
4. Cerem abolirea imediată a stării de urgenţă.
5. Cerem demisia imediată a guvernului Republicii Serbia care nu se bucură de încrederea cetăţenilor şi care este responsabil pentru situaţia economico socială dezastruoasă, pentru lichidarea suveranităţii naţionale, pentru încălcarea legilor şi a Constituţiei şi pentru criminalizarea societăţii din ţară.
6. Cerem tuturor forţelor patriotice din ţară să coopereze cu Mişcarea pentru Unitatea Poporului în termenii propuşi de preşedintele Miloşevici, căci numai astfel se va putea respecta voinţa şi interesele poporului după viitoarele alegeri.
7. Cerem ca Serbia şi Iugoslavia să fie parteneri egali în comunitatea europeană a naţiunilor şi în ONU.
8. Condamnăm cu tărie agresiunea Anglo-americană împotriva Irakului, ne exprimăm sprijinul pentru poporul irakian în apărarea libertăţii şi suveranităţii sale şi cerem comunităţii internaţionale să pună capăt agresiunii.
9. Suntem dezgustaţi de decizia regimului de Quislingi dela Belgrad de a expulza doi diplomaţi irakieni. Cerem ca aceştia să fie rechemaţi şi să se prezinte scuze guvernului irakian.
10. Ne solidarizăm cu manifestaţiile pentru pace din întrega lume, cu toţi cei care cer înlăturarea dictaturii centrelor de putere militară şi financiară asupra popoarelor, cu toţi cei care militeazăpentru democratizarea relaţiilor internaţionale.
11. Cerem Adunării Generale a ONU să condamne agresiunea împotriva Irakului şi să oblige Curtea internaţională de Justiţie să decidă în regim de urgenţă despăgubiri de război, eliberarea tuturor teritoriilor ocupate în Balcani şi în alte părţi ale lumii şi abolirea tribunalelor ad-hoc care au devenit instrumente ale agresorilor. În caz contrar chemăm naţiunile libere să creeze o nouă organizare mondială a naţiunilor libere.
12. Chemăm toţi cetăţenii Iugoslaviei să ne sprijine în demerdul nostru, căci orice zi trăită în sclavie măreşte numărul victimelor şi suferinţele poporului.

Poporul Sîrb să-şi hotărască singur soarta!