1. Asasinarea d-lui Djindjici pe 14 martie poartă toate semnele unei operaţiuni executate de puterile NATO pentru a forţa o chimbare politică în Belgrad. Asasinatul a fost urmat imediat de proclamarea stării de urgenţă. Această acţiune nu are nimic comun cu lupta împotriva crimei organizare, aşa cum pretinde mass-media de la Belgrad, controlată politic, cum pretinde şi mass-media occidentală şi secretarul de stat Colin Powell care a vizitat recent Belgradul. Lucrînd în umbra războiului din Irak, autorităţile pro-NATO au arestat mii de persoane şi în special apărătorii preşedintelui Slobodan Miloşevici.

2. De ce a fost ucis Zoran Djindjic? Domnul Djindjici a încetat să mai fie util. El şi preşedintele iugoslav Kostunica au fost utili o vreme, atîta timp cît şi-au făcut treaba. Au distrus economia. Au violat constituţia şi celelalte legi ale ţării. Au anulat Curtea Constituţională, răpindu-l pe Miloşevici şi trimiţînd acest apărător al suveranităţii naţionale la Haga. Au lichidat în fine şi Iugoslavia.

În plus, Djindjici era dispreţuit de oamenii obişnuiţi care îl acuzau de dezastrul economic şi social care a urmat loviturii de stat din 5 octombrie 2000. Nemaifiind util pentru NATO în viaţă (şi propabil nu complet sub control) Djindjici a fost considerat mai util mort.

5. Pretenţia guvernanţilor de la Belgrad că Miloşevici ar avea vreo legătură cu crima organizată este ridicolă. Ei vorbesc despre "contactul" dintre el şi mistriosul domn Legija, ofiţer al beretelor roşii. Dar primul lui contact cu acest domn a fost în 1 aprilie 2001 cînd Legija a condus o forţă de 1000 de oameni mascaţi care l-au arestat. Cu jumătate de an înainte, acelaşi domn, Legija a luat parte la lovitura de stat din 5 octombrie, conducînd gloatele care i-au instalat pe dl. Kostunica şi dl. Djindjici la putere.

7. Mai mult, avem dovezi că toţi cei implicaţi în lovitura de stat din 5 octombrie au legătură cu crima organizată. Se ştie că Djindjici era în strînse legături cu organizaţii criminale, d exemplu cu mafia ţigărilor din Muntenegru. În plus, după lovitura de stat din 5 octombrie 2000 noile autorităţi au acţionat chiar ele în mod criminal, încălcînd constituţia şi legile ţării – răsturnînd guvernul legal ales, dăruind economia iugoslavă stăpînilor lor. Deci: criminali dovediţi care luptă să stîrpească crima organizată!

8. Evenimentele din Iugoslavia au mare impact asupra apărării lui Miloşevici. Echipa lui de anchetă din Belgrad este supusă unei mari presiuni şi i s-a interzis soţiei să îl viziteze. Acum îi este mai greu să îşi îndeplinească misunea istorică de demascare a agresiunii NATO în faţa lumii.

9. Efectul arestărilor şi represaliilor împotriva familiei lui Miloşevici este sporit de faptul că tribunalul continuă să îl împiedice să se întîlnească cu avocaţi şi alţi asociaţi aleşi de dînsul.

10. La cererea preşedintelui Miloşevici CIASM a trimis o delegaţie la Haga în decembrie 2002. La început ni s-a spus că vizita este aprobată iar după ce am ajuns acolo ni s-a spus că tribunalul a hotărît să o anuleze. Ni s-au prezentat două motive: primul, anume că Ramsey Clark l-a vizitat deja cu o zi înainte şi , în opinia tribunalului, era suficient. Avocatul Tiphaine Dickson a stat la Haga o săptămînă încercînd să obţină o întrevedere cu Miloşevici, dar i s-a refuzat. Preşedintele Miloşevici a protestat, dar degeaba. Lăsînd la o parte că vizita lui Ramsey Clark nu are nici o legătură cu activitatea CIASM, preşedintele Miloşevici făcuse deja cerere să se întîlnescă cu noi înainte de vizita inopinată a lui Ramsey Clark. Anularea unei vizite sub pretextul acordării alteia, necerute, este de neacceptat, o absurditate care încalcă dreptul elementar la apărare.

Al doilea motiv, mai serios a fost că tribunalul ne-a citit site-ul de pe internet şi a aflat de acolo că intenţionam să dăm publicităţii ceea ce avea să ne spună preşedintele Miloşevici. Un lucru remarcabil. Acuzarea şi diverşi membri ai tribunalului fac regulat afirmaţii calomnioase la adresa luiîn presă, care este plină de minciunile lor. Nu numai că lui i se interzice să vorbească cu presa, dar se interzice acelaşi lucru şi asociaţilor săi! Protestăm împotriva acestui lucru necinstit. Arată lipsa de încredere a tribunalului în moralitatea faptei pe care vrea să o comită.

O copie a faxului prin care tribunalul ne interzice accesul la preşedintele Miloşevici se găseşte la http://www.icdsm.org/more/fax.htm

11. Mai mult, ne îngrijorează modul în care este tratat preşedintele Miloşevici de problemele sale cardiace. Cînd a început să aibă probleme serioase, în 2002, a fost tratat la început cu aspirină. Tribunalul a refuzat unei echipe de medici iugoslavi să îl consulte. În noiembrie 2002 a transpirat vestea că i s-a dat medicaţie greşită. Pînă acum nu s-a făcut nimic pentru a corecta acest lucru, în ciuda protestelor noastre şi ale altora, căci preşedintele Miloşevici a continuat să se plîngă de insomnie şi ameţeală, pînă în ultima săptămînă cînd, o dată cu schimbarea medicaţiei aceste simptome s-au atenuat.

12. Este vorba despre o greşeală de medicaţie sau e ceva mai rău? Starea de fapt ne face să bănuim că este un tratament deliberat greşit. În iulie 2002 judecătorul May a citit în plen o declaraţie a unui doctor care îl examinase pe preşedintele Miloşevici şi care a i-a recomandat mai multă odihnă. Ca urmare, tribunalul i-a mărit numărul orelor de lucru. Nu numai că tribunalul a refuzat să lase experţii cardiologi să îl consulte, dar, într-o sesiune a tribunalului în care preşedintele Miloşevici nu era de faţă, judecătorul May l-a acuzat că refuză medicaţia! Aceasta este pur şi simplu o minciună.

13. Recent, tribunalul i-a dat spre consulate preşedintelui Miloşevici 400.000 de pagini de documente "relevante" din dosarul de pînă acum al procesului . Dacă ar citi 500 de pagini pe zi, i-ar trebui 800 de zile să le consulte. Intenţia evidentă este să îl streseze în continuare în aşa fel încît să cedeze fizic. În combinaţie cu atenta grijă medicală la care este supus se conturează tabloul unei maşinării puse în funcţiune pentru a distruge fizic un om pe care ei nu îl pot distruge politic.

14. Poate că planul iniţial era ca la Haga să se aranjeze un proces trucat, de tip stalinist. Dar după începerea procesului, comentariile directe, precise şi devastatoare ale preşedintelui Miloşevici în legătură cu agresiunea NATO i-au speriat pe şefii din umbră ai "tribunalului". Ei şi-au dat seama că, dacă s-ar permite oamenilor simpli să fie martori la proces, lumea ar afla că imaginea creată de mass-media asupra lui, asupra poporului sîtrb şi, mai ales, asupra dezmembrării Iugoslaviei este o uriaşă minciună. După prima săptămînă accesul liber al presei la proces a fost stopat.

În loc să vedem un proces trucat, asistăm acum la o crimă politică lentă comisă cu premeditare! Chemăm pe toţi oamenii din lume cărora le pasă de adevăr şi dreptate, pe toţi cei care şi-au dat seama că acţiunea NATO în Iugoslavia a fost greşită, pe toţi cei care vor un proces cinstit să acţioneze măcar pentru a amîna procesul pînă cînd sănătatea preşedintelui Miloşevici se îmbunătăţeşte, sub o asistenţă medicală adevărată în libertate, pentru ca apoi să fie pregătit de a-şi duce în continuare misiunea de a demasca minciunile NATO.

15. Indiferent de defectele lor, statele naţionale sau multinaţionale sunt astăzi o componentă crucială a protejării drepturilor omului, adesea necesare pentru protejarea primului drept inalienabil: dreptul la viaţă. Ele sunt achiziţii pentru care unele popoare au luptat secole întregi. Toţi cei care vor soluţii paşnice la problemele globale ale omenirii să înţeleagă o dată: distrugerea Iugoslaviei este un preludiu al distrugerii şi a altor state de noul Imperiu.